Nu e dracu’ așa negru până nu l-ai văzut cu HeyLED la Inspire Cinema

În mitologia romană există o zeitate interesantă, pe nume Janus.

Divinitatea cu doua fețe, care privește atât spre trecut, cât și spre viitor.

Cei de la Inspire Cinema și-au asumat aceeași sarcină de a ne conduce în ambele direcții ale lumii filmului.

Privesc spre trecut prin proiectul CINEMATECA, care a parcurs deja două sezoane, pregătindu-se cu voioșie de al treilea, și care a readus pe marele ecran capodopere ale cinematografiei pentru spectatorii mici și mari.

Privesc spre viitor, prin inaugurarea sălii HeyLED VIP+ din incinta cinematografului multiplex din Electroputere Parc, prima utilizare a acestei versiuni de echipament în Europa.

Tehnologia HeyLED propune un tip de ecran de ultimă generație, care ne dezvăluie un negru pur și implicit, contrast și luminozitate sporite, rezultatul fiind o coloratură cum n-am văzut până acum.

Un ecran HeyLED este alcătuit din 110 cabinete LED, având dimensiunile de 10 X 6 metri și însumând 2,2 milioane de pixeli.

Datorită nivelului de negru cauzat de reflexia scăzută, poate asigura și o imagine de înaltă calitate chiar și când există lumină ambientală, permițând folosirea sălilor de cinema și pentru alte tipuri de proiecții.

Puteți citi mai multe detalii pe site-ul celor de la Inspire Cinema, iar eu o să mă concentrez pe senzațiile-mi proprii sau pe care le-am observat la cei din jur în contact cu această tehnologie.

Pentru exemplificare, ni s-a arătat un videoclip în două versiuni, bidimensională și tridimensională. Dacă prima era impresionantă în sine, la cea de de-a doua am auzit exclamații care îmbinau surpriza cu încântarea, cum probabil a smuls trenul fraților Lumiere când l-au asmuțit asupra publicului acum mai bine de o sută de ani.

Cât despre autorul acestor rânduri, pe măsură ce se acomoda cu aproape supranaturala calitate a imaginii, începea să se lase în voia imaginației unor proiecții posibile, dacă nu chiar viitoare.

Oare cum ar fi acea superbă alegorie cu Deborah Kerr pe un asemenea ecran?

Sau acea aventură în Egiptul antic de care nu mă satur de când eram puștan?

Sau câteva pelicule ale unuia dintre cei mai meseriași regizori ai prezentului?

Și alte câte și mai câte.

Demonstrația cea mai amplă a fost o proiecție a filmului Bad Boys – Ride or Die, pe care organizatorii mărturiseau că au ales-o în lipsă de alte producții 3D relevante din această perioadă.

Însă s-a dovedit a fi o experiență spectaculoasă și foarte concludentă în privința imensului potențial al tehnologiei HeyLED.

Asta pentru că, spre deosebire de predecesorul Michael Bay, care prefera scene ample și explozii pe trei cvartale, regizorii Adid El Arbi și Bilall Falah au o abordare de proximitate, care te bagă în miezul acțiunii, pe direcția pumnilor sau în calea gloanțelor. Iar unghiurile inedite de filmare, inclusiv unele care au gâdilat nostalgia tuturor jucătorilor de FPS din sală, au ocupat tot ecranul acela amplu, întru sporirea adrenalinei.

Bineînțeles, tehnologia n-ar fi salvat un film nereușit, însă această a patra aventură a simpaticului tandem Will Smith – Martin Lawrence reușește să nu emane în niciun moment izul de ciorbă reîncălzită.

Trecerea inexorabilă a timpului nu i-a ocolit pe cei doi (parcă Will Smith iese mai bine aici), iar asta e pricină de diverse glume sau mecanisme narative, iar dacă tot e în floare corectitudinea politică în SUA, măcar e utilizată cu cap, pentru că avem un al treilea protagonist remarcabil în persoana lui Jacob Scipio alias Armando (știți cine e, dacă nu, mergeți de vizionați capitolul anterior), semn că importanța populației hispanice în America e un fapt incontestabil.

Pentru un film cu protagoniști de culoare (era să zic negri, dar nu vreau s-o pățesc ca arbitrul Colțescu), e remarcabil și câte glume cu înțeles echivoc sunt enunțate. Poate că Hollywoodul nu e pierdut cu totul.

Distribuția e întregită de dame bine și actori de toate palorile (Reggie rulz), toți gonind într-un iureș cinematografic despre corupție polițienească, traume ale trecutului și reconcilieri familiale.

Bad boys, bad boys
Whatcha gonna do?
Whatcha gonna do when they come for you?

Well, I’m gonna see them on a f*cking HeyLED screen, that’s what I’m gonna do.

Credit foto: Flori Manda, Kinga Dinnyes, Daniel Botea.

10 lucruri despre Educație de ziua ei

Zice-se că astăzi este Ziua Educației, așa că iată zece lucruri pe care le-am învățat aflându-mă de o parte și alta a ei de-a lungul timpului.

1. Educația este continuă.

2. Educația nu este liniară.

3. Educația este suferință.

4. Educația este inseparabilă de emoție.

5. Educația este mai mult umană decât materială.

6. Educația are multe fețe.

7. Educația începe de acasă.

8. Educația se desăvârșește în comunitate.

9. Educația e joc.

10. Educația este o alegere.

La Jianca-n drum, multe bunătăți se pun

Era o vreme când Serele de la Ișalnița erau un superlativ. Nu doar prin mărime, despre care se vorbea că ar fi cele mai mari din lume, dar și prin bogăția producției de acolo.

Apoi a venit momentul 1989, după care, ca multe alte întreprinderi de fală ale României, acest complex legumicol (și comunitatea din jurul său) a intrat în inexorabilul proces de declin.

Dar, așa cum istoria în ansamblul ei este ciclică, vine un moment al revirimentului, iar o mostră îmbucuătoare a acestuia mi-a fost prilejuită de vizita la Pensiunea Jianca.

Proprietarii dețin o parte din serele de odinioară și se ocupă în special cu cultivarea castraveților, așa cum puteți observa în imaginea de mai jos, la vederea căreia mie îmi lasă gura apă (Doina, dacă parcurgi aceste rânduri, o să-ți aduci aminte de un anume Revelion).

Un amănunt interesant din discuția despre această activitate a fost că schimbările climatice și bramburirea sezoanelor sunt atât mumă, cât și ciumă pentru munca din sere, dovadă că omul, în esența lui, este o ființa foarte adaptabilă.

Înțelegând și că dezvoltarea pe orizontală este una dintre cheile supraviețuirii într-o lume foarte volatilă și competitivă, proprietarii s-au hotărât să se aventureze și mai departe și să ridice, prin eforturi proprii și fonduri europene, o pensiune agroturistică.

Jianca este țăranca aceea din Lunca Jiului, robotitoare neobosită, ospitalieră și voioasă, descriere care își găsește confirmare chiar în scrierile călătorilor străini din secolul al XIX-lea, care observau că femeile valahe duc tot greul gospodăriei, în timp ce bărbații sunt cam leneși și petrec sejururi nepermis de lungi la cârciumă.

Cu o capacitate de cazare de 16 locuri (1 apartament cu terasă și 7 camere, dintre care una adaptată persoanelor cu dizabilități), cu un teren generos, pe care se poate încinge o horă sau un meci de mini-fotbal, după preferințe, dar și cu o sală de mese de aproximativ 50 de persoane (apropo mai sunt locuri pentru Revelion, dacă ați rămas în ofsaid în privința asta), pensiunea încearcă să păstreze linia fină dintre confort modern și tradiție (mi-a plăcut că fiecare cameră are acces la Internet, dar și oale de Horezu pe pereți) și poate fi un popas pentru călătorii care vin dinspre capitală și se îndreaptă spre Vest sau chiar pentru aceia care vor să evadeze un pic din Craiova și să nu se mai supună tiraniei găsirii unui loc de parcare în weekend.

Mai mult, m-au încântat proiectele de viitor ale proprietarilor, care își propun ca Pensiunea Jianca să fie bază de plecare spre explorarea bogăției ornitologice a luncii Jiului, pentru care pot să depun mărturie prin umilele-mi observații de amator pasionat.

N-a lipsit, desigur, un ospăț boieresc, udat, așa cum se cuvine de vinuri oltenești, cu hidratarea compensatoare corespunzătoare, și animat de muzică tradițională.

Tradițională, dar nu demodată, pentru că una dintre melodii a atins foarte spinoasa și actuala chestiune a modului cum statul pe Facebook afectează viața de cuplu.

Sper ca, la un moment dat, un scriitor hâtru și înzestrat să scoată un volum de povestiri intitulat Hanu Jiancăi.

Cei șapte ani de-acasă, iar colectarea tot de-acolo

Azi am jucat rolul unui membru al unei cvardii civile a curățeniei urbane:

Cu un ton tăios, dar politicos, i-am spus unui cetățean care venea la magazinul de la parterul nostru și care aruncase un muc de țigară în grădină să se ducă să îl ia.

N-a protestat, dar nici drag nu i-a fost.

De fapt, nu cred că îmi pasă cum s-a simțit.

E momentul să facem un pas înainte pe calea desăvârșirii individuale și societale, iar asta se poate reflecta și în modul cum gestionăm deșeurile pe care le produce fiecare dintre noi.

Unele dintre aceste deșeuri nu mai pot fi valorificate, dar nu sunt majoritare.

Dacă pe cele mai multe le transformăm în deșeuri reciclabile colectate separat, atunci acel concept atât de frumos de economie circulară nu mai e doar o himeră, ci poate deveni realitatea de care avem nevoie.

Deoarece în perioada martie-iunie 2021 Iridex Group Salubrizare va dota cartierele de case din Craiova cu pubele de colectare separată (deșeuri menajere; plastic și metal; hârtie și carton) și va instala în puncte fixe igloo-uri verzi pentru colectarea sticlei, nu strică să fim pregătiți cu toate informațiile și micile trucuri care vor face din această nouă organizare una sănătoasă și fructuoasă.

Colectarea separată începe de la tine de acasă, unde poți depozita, în patru saci sau recipiente diferite cele patru tipuri de deșeuri pe care le generezi: deșeuri menajere; plastic și metal; hârtie și carton; sticlă.

Pentru a putea colecta o cantitate mai mare de PET-uri, cartoane sau doze de aluminiu, presează-le. Astfel, vor ocupa un volum mai mic.

Va fi nevoie ca deșeurile din PET, plastic sau metal care conțin resturi de băuturi sau alimente să fie spălate și uscate, înainte de a fi colectate separat.

Astfel colectate separat deșeurile, le vei depozita în cele 3 pubele aflate în curtea casei, colorate distinct în funcție de tipul de deșeu pe care îl va stoca: negru, galben și albastru.

Ce rol are fiecare dintre aceste pubele?

Pubela neagră va fi folosită pentru deșeuri menajere (resturi de carne și pește, gătite sau proaspete, resturi de produse lactate (lapte, smântână, brânză, iaurt, unt, frișcă), ouă întregi, mucuri de țigări, conținutul sacului de aspirator, scutece, absorbante, veselă din porțelan/sticlă spartă.

Pubela galbenă va fi pentru plastic și metal – recipiente de plastic pentru băuturi și produse lactate, pungi de plastic și folie, doze de aluminiu, dopuri metalice, conserve de metal.

Pubela albastră va fi folosită pentru hârtia și cartonul în care se vor putea precolecta pungi de hârtie, cutii de carton, cărți, caiete, ziare, hârtii, flyere, cărți poștale, plicuri, maculatură și ambalaje Tetra Pack.

Iar pentru sticlă vor exista în puncte fixe igloo-uri verzi, unde se vor putea precolecta borcane fără capac, damigene de sticlă, sticlă fără capac, ambalaje din sticlă de la produse cosmetice, pahare sticla, toate in forma lor întreagă (nu bucăți de sticlă, cioburi, etc.) și curate.

De menționat că Iridex Group Salubrizare va demara procedura de colectare separată în Craiova în iulie 2021, după ce distribuirea pubelelor și toate detaliile administrative vor fi fost puse la punct.

După cum vedeți, cetățeni, posibilitatea de a face o treabă bună se încheagă, hai să profităm de ea!

Credit foto: una dintre imagini este de la cei de la Iridex Group Salubrizare, iar cealaltă este a amicului Daniel Botea, care e deja chitit pe reciclare.

Masă pentru noi (2)

Printre evenimentele care mi-au atras atenția spre sfârșitul lui 2020, un an bogat în de toate, combinate, era și un proiect foarte frumos, intitulat Masă pentru doi, prin care Betano România și-a propus și a reușit să ajute atât personalul medical din linia întâi, cât și afacerile mici din domeniul HoReCa.

Ambele aveau nevoie de ajutor, iar noi toți de speranță.

Și, uitându-mă la cifrele oficiale ale proiectului, simt cum îmi înflorește un zâmbet pe buze:

În perioada 17 decembrie 2020 – 15 ianuarie 2021, cu ajutorul Asociatiei CSR Nest, 15 restaurante au livrat 15.000 de meniuri calde catre 5 spitale, din 4 orașe din România.

În Craiova, timp de treizeci de zile, meniurile calde ale celor care au luptat cu pandemia la Spitalul Județean de Urgență au fost asigurate de Garden Pizza, Ribs House și Sas Catering.

Și, cum în spatele unor statistici sunt de fapt oameni în carne și oase, care au muncit și au beneficiat de inițiativa celor de la Betano, iată câteva imagini grăitoare și două mărturii de o parte și de alta a mesei.

Una este celor de la Sas Catering și poate fi urmărită aici.

Cealaltă este a unor membri ai personalului medical și poate fi urmărită aici.

Iar mai jos aveți un excelent exercițiu de concizie, iar dacă urmați link-ul de pe imagine, veți vedea o prezentare completă a proiectului Masă pentru doi.

La acestea adaug și eu o expresie simplă, dar din adâncul inimii, adresată tuturor celor implicați în Masă pentru doi:

Mulțumim!

Terapie prin sinestezie (2)

Sărbătorile de anul acest vor fi puternic văduvite din punct de vedere social.

Mai vine și tulpina a noua de Covid să dea o lovitură serenității atât de necesare perioadei.

Ce e de făcut?

Căutăm metode alternative de a pune mintea în acea stare de fină beatitudine de care am nevoie pentru a da piept cu un 2021 care rânjește de după 2020 cu un aer sardonic.

Având la dispoziție aroma difuzorul de la Aroma Land, m-am prefăcut într-un fel de alchimist intelectual și pornind de la câteva uleiuri parfumate, am scornit niște experiențe sinestezice de mai mare frumusețea.

Cu aroma de portocale m-am lăsat cuprins de nostalgia din superba povestire Mandarinele de Ryūnosuke Akutagawa, un autor japonez deosebit, care merită descoperit dincolo de capodopera sa, Rashōmon, căreia i-a fost asigurată nemurirea de ecranizarea strălucită a lui Akira Kurosawa.

În tot acest timp, pe fundal a rulat Dragostea celor trei portocale de Serghei Prokofiev, operă satirică, dar nu lipsită de lirism.

Altă zi a fost dedicată mărului, fruct pe care eu îl ador, dar căruia episodul petrecut în Grădina Edenului i-a conferit o faimă cam proastă. Mântuirea a venit de la unul dintre aceste uleiuri aromaterapie, care și-a combinat izul cu lectura cărții lui Emil Rebreanu, Adam și Eva, pe care unii o pun mai prejos decât marile sale romane, dar pe care eu o apreciez în mod deosebit pentru tușele rapide prin care scriitorul redă fiecare dintre epocile istorice pe care le parcurge o dragoste nemuritoare.

Deoarece Pasărea de Foc se hrănea cu mere de aur, creația de neuitat a lui Igor Stravinski a fost alegerea firească pentru partea sonoră a acestei experiențe multisenzoriale.

Printre uleiurile aromaterapie pe care mi-a fost dat să le încerc s-a numărat și cel de scorțișoară, una dintre acele mirodenii care i-am împins pe europeni la a înfrunta necunoscutul și mările pentru a o procura. Așa m-am reîntors la un minunat album editat de Larousse, Mari exploratori, și am lecturat capitolele despre Columb, Vasco da Gama sau Magellan, legănat de 1492: Conquest of Paradise, album de excepție al lui Vangelis, pe care Oscarurile l-au ocolit, dar nu și prețuirea posterității.

Un mare păcat al oricărui final de an este că unii se îmbată și se îndoapă.

Am făcut-o și eu, dar altfel:

M-am îmbătat cu arome diverse și m-am îndopat cu bunătățile culturii universale.

Sărbători fericite și sigure tuturor!

Ecologie cu stil

Lupta mea pentru a promova reciclarea este una continuă.

Și nu e deloc lipsită de momente de deznădejde.

Nu mai eu știu câte persoane am încercat (în van) să conving că Primăria Craiova chiar reciclează o parte din plasticul și hârtia adunate în containerele pentru colectare selectivă.

Chiar mai deunăzi m-am confruntat cu eterna ripostă:

– Bă, i-am văzut cu ochii mei cum le pun la grămadă și le aruncă la Mofleni, nici gând să le recicleze!

În atare condiții, a afla despre o inițiativă atât de frumoasă precum a celor de la Virgin Green este ca o gură de oxigen pe care o primesc eu însumi și un argument forte în strădaniile de convingere a celorlalți.

Fondată de Ionuț Tihulca, Virgin Green este construită în jurul conceptului de upcycling, adică reutilizarea creativă a materialelor a căror viață merită să nu se sfârșească la groapa comună și în marasmul miilor de ani necesari descompunerii pe cale naturală.

Atenția acestor minunați adepți ai reciclării creative se îndreaptă asupra aparent deloc glorioaselor sticle de bere, pe care le transformă în obiecte utile sau decorative de mai mare frumusețea.

Am destule seturi de pahare acasă, dar, când pandemia ne va permite să ne întâlnim și îmi voi putea manifesta din nou ospitalitatea, îi voi servi negreșit pe musafiri cu paharele de la Virgin Green, nu doar pentru a le promova superba idee, ci și pentru a milita pentru un anume mod de viață pe care mulți încă îl văd ca pe un sacrificiu.

Mai jos aveți câteva imagini care înfățișează procesul fizic prin care au suferit metamorfoza aceste recipiente trainice, foarte reușite din punct de vedere estetic și pe care le-am inaugurat în cel mai adecvat mod cu putință.

Aici este întâlnirea dintre paharele de la Virgin Green și niște măceșe pe care le-am cules chiar eu din Parcul Romanescu cu prețul unor înțepături feroce.

Iar aici este un moment de beatitudine, cu un joc de Bohnanza, hilar prilej de negociere și chiar aburire a adversarilor (cuplurile sunt savuroase cu precădere), și ceai de măceșe pur naturale în pahare upcycled.

Fără televizor, fără știri nasoale, fără politicieni.

Viața e frumoasă uneori.

Terapie prin sinestezie

O chestiune care îi preocupă pe craioveni cu o mai mare intensitate de ceva vreme încoace este calitatea aerului.

Multe și diverse sunt probleme în această privință. Și atât de apăsate, încât eu însumi recunosc că au fost momente când smogul care s-a așternut asupra orașului mă descuraja să mai deschid fereastră și să aerisesc.

Știind că, în ciuda eforturilor crescând și meritorii ale comunității, situația nu se va ameliora prea curând, am început să analizez metode a-mi purifica aerul dinăuntru.

În ajutor îmi vine un dispozitiv mic și cochet – aroma difuzorul de la Aroma Land.

Sinestezia este îndeobște asociată cu poezia, însă nu mică mi-a fost surpriza (și plăcerea) de a constata că se poate aplica și tehnologiei.

Avem așa: un difuzor de aromaterapie (așadar olfactiv), care funcționează și ca umidificator, dar și ca difuzor cu ultrasunete (auditiv) și pe deasupra își mai și schimbă culoarea în timpul funcționării (vizual).

Această conjugare a simțurilor m-a ispitit să sting lumina, să picur câteva uleiuri hidrosolubile (produse tot de Aroma Land) în vasul acestui difuzor de parfum, să caut niște muzică indiană la sitar și să mă las transportat în lumea Vedelor.

Cred că am trăit astfel un crâmpei din senzațiile pe care le descria Michael Wood în superbul său documentar The Story of India, referitor la atmosfera primordială din templul Meenakshi din Madurai.

Asta fără măcar să mă dau jos de pe canapea.

Despre utilizarea în scop romantic a proprietăților acestui difuzor aromaterapie nu mai e cazul să vorbesc, e aproape de manual.

Deși risc să stârnesc dezaprobarea celor prin bunăvoința cărora am primit acest dispozitiv, nu îl recomand pentru birouri (nu că acum ar mai fi mulți pe-acolo).

Ar contribui la un aer de plăcută leneveală, iar asta ar dăuna productivității.

Iar angajatorii nu vor asta, cred.

Și că tot am pomenit de mama tuturor civilizațiilor, India, gama largă de uleiuri parfumate (57 la număr) pe care le găsiți la cei de la Aroma Land mi-a adus aminte de piața de mirodenii din Jaipur, despre care se spune că ar fi cea mai mare din lume, un loc unde simțurile sunt zdrobite de varietate și trimise în Nirvana direct.

12 pepite de AUR

Avem un nou partid în Parlament – Alianța pentru Unirea Românilor a.k.a. AUR, iar filonul de glume e atât de bogat, că era păcat să nu extrag și eu puțin din el.

***

Meseria e brățară de AUR.

Tăcerea e de AUR.

Ce să mai, Epoca de AUR.

***

De-asta au purces conchistadorii către Lumea Nouă.

Pentru AUR.

***

Sediul partidului nou-intrat în Parlament are porți hAURite.

***

Știți cine e finanțator la AUR?

El Dorado.

***

Printre dentiști deja se discută că va reveni moda dinților de AUR.

***

Intrarea AUR în Parlament este aur curat pentru calamburiști.

***

Următorul film James Bond va fi un remake de Goldfinger, în care un geniu al răului vrea să pună mâna pe AUR.

***

Rusia nu ne-a înapoiat tezaurul, dar ne-a dat AUR.

***

La Casa Poporului, celor de la AUR li se va repartiza seiful din bunker-ul lui Ceaușescu.

***

Românii, săraci, dar au inimă de AUR.

***

De mâine toate partidele vor începe goana după AUR.

***

E bine, totuși, că la AUR numărul de parlamentari nu e egal cu numărul atomic.

Glumele mele cu Joe Biden (2)

Avem și rezultatul, e favorabil lui Joe Biden, astfel încât nu pot decât să îi doresc noului președinte ale Statelor Unite ale Americii multă sănătate, să îmi dea prilejul să mai adun tot atâtea albume de glume, câte filme Fast and Furious există.

***

Joe Biden a preluat conducerea în Georgia.

Nu e de mirare pentru că…

Joe Biden e atât de bătrân, încât o știe pe Georgia de când era mititică.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât știe cât și-a tras Talleyrand comisionul la vânzarea Louisianei.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât, la prima utilizare a telefonului roșu, va cere să stea de vorbă cu Ivan cel Groaznic.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât, pentru el, Bikini e atolul, nu chilotul.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât, în seara asta (a anunțării rezultatelor – n.n.), va mulțumi Academiei pentru Oscarul pentru întreaga carieră.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât își permite să nu-i spună „mamaie” lui Nancy Pelosi.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât e posibil ca președintele SUA să sufere o schimbare de sex cândva în următorii patru ani.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât dosarul pe care îl are acum Putin pe birou e cât Mahabharata.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât știe despre ocaua mică a lui Cuza, pentru că a fost acolo.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât, la prima recepție la Casa Albă, va dansa cu nevasta-i Jill o pavană.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât, la prima vizită oficială în China, va păstra un moment de reculegere la mormântul omologului său, Qin Shi Huangdi.

***

Joe Biden e atât de bătrân, încât ori Ungaria, ori România ar face bine să-și schimbe prim-ministrul*.

Preferabil amândouă.

*Pentru aceia care citesc asta în 2030, vezi cine erau cei doi în 2020.

Sursă imagine: www.newsthump.com.