Starnit de lectura anterioara, am adancit incursiunea in noua moda a filosofiei antice adaptata nevoilor contemporane si le-am cerut prietenilor de la libraria online Libris o carte cu un titlu haios: Filosofie pentru viata si alte situatii periculoase de Jules Evans.
Ideea acestei lucrari este cel putin asemanatoare cu aceea a lui Alain de Botton, dar exista si unele diferente notabile. Una ar fi ca Evans se concentreaza exclusiv pe filosofii antici (de la sceptici la stoici si de la Pitagora la Aristotel) si lasa deoparte pe cei gen Schopenhauer sau Nitzsche. Argumentul sau ar fi ca filosofia anticilor era cu adevarat integrata vietii de zi cu zi, fiind o forma de dezvoltare personala foarte apropiata de ce intelegem astazi prin acest concept.
Alta deosebire este ca autorul Filosofiei pentru viata si alte situatii periculoase nu da exemple generale de aplicabilitate a artei intelepciunii, ca Botton, ci le extrage din realitatea cotidiana. Militari, omologi britanici ai miscarii Occupy Wall Street sau fosti delincventi sunt studii de caz ale unor persoane care au ales sa-si conduca viata dupa preceptele filosofiei sau macar influentate de aceasta.
In cel mai pur stil socratic, o sa spun ca aceasta abordare are darul fie de a salta cartea lui Evans peste a lui Botton, fie de a o cobori. Fie apreciezi efortul autorului de a uni conceptele filosofiei cu mai recentele contributii ale psihologiei, fie te simti un pic departe de exemplele prezentate, mai degraba extreme, si, ca urmare, nu iti mai insusesti practicile filosofice intr-o asa profunda masura. Eu am oscilat intre aceste doua trairi, dar nu mi-am facut niciodata probleme de constiinta.
Pana la urma, nu acesta este rolul de capatai al filosofiei: sa te faca sa-ti pui intrebari?
Citind cartile lui Alain de Botton si Jules Evans am inteles asta si inca un lucru:
Vrei filosofie? Du-te direct la sursa.
1 Comments