Cum s-a construit acoperisul lumii

o_istorie_a_tibetuluiTibetul este un loc catre care tanjesc multi carora li se pare nesuferita lumea moderna si despiritualizata. Pare a fi imbibat de energii imateriale si practici misterioase, care repun fiinta umana in contact cu ea insasi.

Experienta m-a invatat, totusi, sa imi trag un pic rasuflarea cand simt ca ma copleseste entuziasmul si sa privesc lucrurile cu mai multa luciditate. In privinta acestui colt al lumii, m-a ajutat enorm cartea de stiinte umaniste intitulata O istorie a Tibetului.

Subiectul reiese clar din titlu, insa continutul a fost surprinzator, recunosc. Parcursul cronologic al acestui popor si al acestei civilizatii este departe de a fi o lunga meditatie. Dimpotriva, tibetanii de demult erau mai belicosi decat ne-am imagina si au avut chiar tupeul si puterea sa ocupe capitala imperiului chinez la un moment dat. Apoi, dupa adoptarea budismului, diferendele religioase nu s-au solutionat intotdeauna cu vorba buna, iar anumite manastiri adaposteau mii de calugari care nu plecau nici pana la stupa din colt fara vreo arma la ei.

Autorul Sam van Schaik stapaneste cu un condei sigur o complicata urzeala de evenimente si explicatii culturale. Cand spun „complicata”, luati termenul in cea mai dura forma a sa – nu m-au doborat lecturi solicitante, precum Conversatie la catedrala de Mario Vargas Llosa, insa aici am renuntat la un moment dat sa mai tin minte numele tututor personajelor mentionate si m-am lasat purtat de valul naratiunii istorice, insa aceasta lipsa de angajament mnemotehnic m-a ajutat sa imi fac o imagine de ansamblu precisa asupra ce si cum s-a intamplat pe acoperisul lumii.

Dintre multele aspecte care mi s-au relevat, mentionez unul care vizeaza o creatie populara indragita: in filmul Seven year in Tibet, ocuparea regiunii de catre comunistii chinezi este redata simplist, cu generali arogantii pasind fara mila peste o mandala confectionata cu migala de niste preoti pasnici. In realitate, asimilarea Tibetului s-a petrecut treptat, comunistii au dat dovada de dibacie in a-i atrage pe tibetani, de la marii lama la oamenii simpli, fara a lipsi, insa, abuzurile si injonctiunile in autonomia pe care le-o promisesera.

Dupa o lectura care a spulberat cateva mituri, intrebarea ar fi:

Ai mai merge in Tibet?

Iar raspunsul ar fi un da ferm si informat.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca mi-au prezentat cum s-a facut istoria acoperisului lumii, tigla cu tigla.

 

 

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.