Dostoievski reincarnat

De cand cu Nobelul acordat anul acesta lui Jean-Marie Gustave Le Clezio, fapt care a starnit burzuluirea in masa a paturii intelectuale romane, m-am hotarat sa ii rulez pe toti laureatii cu acest premiu din ultima decada. Am eu banuiala ca acuzele scriitorilor romani izvorasc din frustrare si nu dintr-o nobila indignare.

Spuneam despre Orhan Pamuk ca i-as da un Nobel pentru tupeu. Dupa ce am citit romanul lui J. M. Coetzee, Maestrul din Petersburg, am ajuns la concluzia ca indrazneala este o conditie sine qua non ca sa intri in gratiile academicienilor de la Stockholm. Un scriitor sud-african se aventureaza sa intre sub pielea si in meandrele psihicului celui mai rus dintre autorii rusi: Dostoievski. Wow! Asa am zis si eu…

Scriitorul rus soseste in Petersburg, ca sa desluseasca motivele mortii misterioase a fiului sau vitreg si, treptat, se vede nevoit sa se confrunte cu proprii demoni interiori. In cel mai pur stil dostoievskian, actiunea are o importanta secundara, trairile din interstitiul fizic-psihic au prioritate, ca si expunerea marilor idei in la fel de mari discursuri.

Dar indrazneala nu provine doar din ideea romanului, ci mai ales din modul cum e compus Dostoievski-personajul. Nu e amanunt deloc onorabil din biografia rusului pe care Coetzee sa il ocoleasca: inclinatie spre pedofilie, concupiscenta, labilitate. Initial am crezut ca toate acestea sunt un tertip de psihologie inversa prin care sud-africanul sa aduca un omagiu modelului sau in ale scrisului. Dupa ce am ajuns la finalul romanului insa, si dupa ce, impins de curiozitate, am cautat cateva amanunte biografice despre J. M. Coetzee, am constatat ca e mai degraba un rechizitoriu la adresa unei figuri mult timp invaluita intr-un fel de aureola.

Coetzee, care in viata publica se remarca printr-o sobrietate exemplara, are suficienta tarie de caracter sa infrunte marea de injurii care i-ar putea fi adresate de admiratorii neconditionati ai parintelui Fratilor Karamazov si sa faca distinctia intre om si opera. Dostoievski-omul a platit scump sufleteste pentru ca Dostoievski-creatorul sa aiba succes. Merita sa il apreciem, dar sa nu facem ca el.

Coetzee nu e numai un mare scriitor, e si un dascal in ale moralitatii. Isi merita Nobelul.

Lasa un comentariu.