În pelerinaj sibaritic prin Dolj

Vara e anotimpul plăcerilor, zice-se.

O zi întreagă n-am făcut decât să contribui la validitatea acestui aforism, gustând din varii delicii pe care le găsim pe cuprinsul județului Dolj.

Înainte de periplul hedonist am participat la o serie de ateliere pe teme de blogging și alte daraveruri de-ale online-ului, organizate sub egida unei organizații al cărei membru sunt onorat să fiu – Asociația Bloggerilor Olteni (ASBO).

Ascultând povețele ample ale vorbitorilor, specialiști în varii manifestări ale ceea ce numim rețele sociale, mi-am dat seama că nu voi putea prea curând sau chiar niciodată să transform blogul unde citiți aceste rânduri într-o afacere sui generis, pentru că asta înseamnă să mă dedic prea mult timp unor aspecte la care nu mă pricep și cu care nici nu prea rezonez, dar și pentru că îl văd ca pe un instrument de jurnalism personal, iar asta înseamnă să nu faci concesii în privința sincerității și integrității conținutului.

Vorba ceea, ”Dacă nu deranjează pe nimeni, nu e presă, e publicitate”.

Radu Afrim a simțit asta pe propria piele din partea-mi.

După învățămintele blogărești a urmat prima rundă sibaritică, reprezentată de niște pizze cât roata carului de la Praz Vegas. Pantagruelic nu m-am comportat, dar am uitat că nu aia era ora mea de prânz.

A urmat deplasarea la Domeniul Coroanei Segarcea, unde am înțeles ce înseamnă aportul istoriei.

Spunea cineva, mai în glumă, mai în serios, că poezia s-a mutat din cărți pe etichetele sticlelor de vin. Ați observat și voi, probabil, câtă silința își dau o cramă sau alta în a plăsmui povești care să sporească savoarea și noblețea licorilor pe care le produc.

La Domeniul Coroanei Segarcea, creativitatea n-are nevoie să fie împinsă peste limite, pentru că beneficiază de apartenența la un trecut august. Detaliile tehnice ale clădirii și dependințelor datând de când veacul trecut se năștea, suprafața vasta de cultivare a viței de vie și pitorescul amplasării întregului complex viticol și-au răsfrânt o parte din impresie asupra vinurilor pe care le-am gustat.

Căci da, aici s-a consumat al doilea episod de plăcere senzorială al zilei.

Pentru că nu sunt un adept doar al lui Epicur, ci și al stoicilor, dar și pentru că era o căldură dogoritoare, m-am limitat a degusta în cel mai pur sens al cuvântului, precum tovarășul cu numele de mai jos, care, la chiolhanurile cu membrii Politburoului ținea toasturi cu apă, în timp ce ceilalți erau siliți a bea votcă, fapt care le dezlega limbile în moduri care tot lor le erau funeste ulterior.

Ghid prin semnificațiile unor game de vinuri interesante conceptual, precum Minima Moralia sau Vardo, ne-a fost un om mare la stat și la sfat, Radu Rizea, căruia i-am găsit mental cel puțin trei potențiale roluri într-un viitor remake hollywoodian al Dacilor lui Sergiu Nicolaescu.

Pe la chindii am poposit la Port Cultural Cetate, unde personalitatea de poet gurmand a lui Mircea Dinescu și-a găsit o expresie deplină.

M-au fermecat rapid îmbinarea dintre opere de artă risipite care încotro, arhitectura de demult, valurile Dunării, acest drum fără pulbere, și vaga dezordine în care erau lăsate toate, curat atitudine de om înclinat spre liric.

Dar nu cred că bucatele rustice cu care am fost serviți ar fi avut gust mai bun, dacă scândurile pontonului pe care m-am tolănit ar fi fost geluite și potrivite la milimetru.

Nu, scârțâitul lor de fiecare dată când mă foiam, ca să mai fac loc în stomac vreunei înghițituri de zacuscă arzătoare întregea plăcerea, pecetluită de un apus de soare pentru care alde Francois Millet ar fi lăsat baltă Barbizonul.

Unde mai pui că fundalul sonor a fost asigurat de formația Gogu-Iancu, al cărei aer kusturician n-a scăpat răsplătit de niște bancnote care mi-au părăsit portofelul, dar și de un imprompu muzical lui Constantin Gaciu (care e legat în mintea mea de primul sezon din minunata emisiune Vedeta populară), însoțit de la fel de talentatul său fiu Cosmin și de o cobză de pe vremea lui Zavaidoc.

Credeți că am picotit pe drumul de întoarcere?

Ei aș, nu ne-a lăsat Marius ”Mache” Matache, care ne-a obligat să îl acompaniem în potpuriul său de melodii folkisto-patriotice.

Așa sunt zilele mele.

Una bună, zece rele, în care trebuie să lucrez la a sorta mai multe amintiri plăcute decât poate bietul meu creier să proceseze.

Încă de pe atunci vulpea era vânătorul

A furore Normanorum, libera nos, Domine!

”Ferește-ne, Doamne, de furia oamenilor nordului”, se rugau locuitori de pe o arie geografică întinsă de pe coastele insulelor britanice până pe malurile Mării Baltice.

Căci viața acestor oameni medievali, și așa năpăstuită, era mereu sub spectrul amenințării unui raid al vikingilor.

A nu se înțelege, însă, că aceștia năvăleau câtă frunză și iarbă.

Dimpotrivă, veneau în cete reduse, atacau, jefuiau/siluiau/ardeau cât puteau și se întorceau să-și depene pățaniile la un pahar de hidromel.

Această filosofie a raidului cu forțe reduse, dar cu impact și o mare libertate de mișcare se reflectă inclusiv în universul ludic pe care ni le-au lăsat, ilustrat de jocul Vulpea și gâștele.

Menționat chiar de o saga islandeză de secol X, acesta face parte din familia de jocuri Tafl, care prezintă o caracteristică unică – protagoniștii nu beneficiază de forțe egale.

În acest caz, disproporția este extremă: unul dintre jucători manevrează o singură piesă – vulpea, iar celălalt 18 – gâștele.

Obiectivele celor două părți diferă: vulpea are nevoie să înhațe cât mai multe gâște, ca să le împiedice să o încolțească și să o imobilizeze; gâștele sunt condamnate să acționeze în falangă, pentru a o prinde pe prădătoare la strâmtoare.

Reguli simple, însă aplicarea lor lasă loc unor foarte intense provocări cognitive.

În primul rând, modul de gândire diferă în funcție în ce ipostază vă aflați.

Ești cu vulpea? Atunci e musai să activezi latura de gherilă, care exploatează libertatea de mișcare și oportunismul.

Ești cu gâștele? Atunci e imperios necesar să privești în ansamblu, să nu te lași sedus de individualism și să te miști încet, pentru a valorifica avantajul numărului.

În Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia de Selma Lagerlöf, pe care am citit-o, recitit-o și răscitit-o când eram mic, gâștele reușeau cumva să evite colții jupânului Smirre.

În jocul de față, lucrurile nu mai stau așa.

Nu vă împăunați că sunteți imbatabili cu vulpea.

Provocarea adevărată este să ajutați gâsculițele (nicio aluzie misogină, e doar afecțiune) să lucreze în echipă.

Iar asta e o lecție care merită exersată oricând.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru un joc de care, zice-se, Regina Victoria a Marii Britanii era foarte pasionată.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (12)

Ultima reuniune pre-Covid cu amicii mei bloggeri se petrecea la Ribs House Craiova prin februarie 2020, când știrile despre molimă se întețeau și deveneau din ce în ce mai neliniștitoare.

Acum, după mai bine de un an, i-am regăsit la fel de simpatici și de voioși în același loc, cu același prilej delicios care ne-a legat atât de mult unii de alții – o degustare de vinuri asociate cu brânzeturi, organizată, ca de obicei, de Asociația Bloggerilor Olteni și de DictionarCulinar.ro.

Fără să fi căzut în patima băutului în perioada când am stat cât de izolat a fost cu putință, recunosc că am sorbit cu un nesaț peste media-mi obișnuită licorile de la Crama Gîrboiu.

O fi contat și că vinurile acestui lăcaș oenologic, originar dintr-o regiune de mare tradiție, Vrancea, au fost foarte reușite, nestemata coroanei fiind o Tămâioasă Românească demi-dulce cu un nume care mi-a catalizat ample excursuri mitologice – Bacanta Special Edition.

După cum știți, bacantele (sau menade la vechii elini) erau preotesele zeului Bacchus și niște seducătoare cărora era și periculos să le reziști, după cum a aflat Orfeu pe propria-i piele.

Somelier Eugen Tăraș

Realizat cu aport de struguri stafidiți, Bacanta Special Edition lucrează un pic mai subtil decât omoloagele din Antichitate și te seduce prin dulceața ca de ambrozie discretă, care îți acaparează cavitatea bucală la câteva secunde după ce o mângâie ușor.

Dacă în acest răstimp mai ai ghinionul (sau norocul, ce știu eu) de a admira silueta grațioasă a sticlei sau culoarea de ambră fină, tu, consumator condamnat la plăcere, devii înlănțuit senzorial mai rău ca Prometeu de Muntele Elbrus.

Singura obiecție față de acest vin desăvârșit este eticheta prea cuminte, așa că mă încumet să le recomand celor de la Crama Gîrboiu să o schimbe cu aceea a Bacantei Barrique realizată din Șarbă, pe care am studiat-o gustativ aproape la fel de mult în acea seară. Se va face astfel dreptate ambelor sortimente.

Bacanta Special Edition a fost împerecheată cu brânza Emmentaler Delaco, care, în ciuda seninătății gustului dulceag și plăcut, este destul de greu de realizat și necesită un proces de maturare anevoios.

Alăturarea celor două mi s-a părut inițial asimetrică. Brânza nu părea a avea nicio șansă în fața mlădierii ademenitoare a vinului, însă această aparentă neputință a servit de minune poveștii bacantei. Lichidul a învăluit solidul, așa cum trupul ostenit al unui pelerin găsea alinare în brațele pricepute ale preotesei a cărei misiune era să ofere desfătare.

Oameni, brânzeturi și vinuri.

Trei dintre lucrurile care fac viața frumoasă.

Sănătate și consum responsabil tuturor!

Imaginile sunt surprinse de un mare slujitor al vinului și voii bune, Daniel Botea.

Eurovision 2021 pe Twitter

Mulțumescu-ți, Twitter, că, după doi ani de inactivitate, nu mi-ai dezactivat contul și m-am putut bucura din nou de încântător de comica agoră virtuală care însoțește orice ediție de Eurovision. Iată câteva poante prinse între ascultarea unor melodii despre care vă voi relata de îndată ce stăpânul nostru, Timpul, ne-o va permite:

Malta: “What if we just write a really really really good song and don’t do anything weird?” Rest of Eurovision: „…you mean that’s allowed?”.

Disappointed by Portugal’s lack of a glittery silver bodysuit. Did they not get the memo?

We would like to go on record and state that the UK song is actually very very good (we will delete this tweet when we get nil points).

Germany… you have completely surprised me. You DO have a sense of humour. I mean… this was a joke right? Right?

Germany’s entry is like having coffee poured into your eyes while someone shouts JUST CHEER UP at you.

Nothing but respect for Bulgaria’s outfit, we haven’t taken our pyjamas off all year either.

Dammit, Lithuania’s tune is invading my mind – it’s like being hypnotised by a bunch of bananas.

Ukraine was really really terrible – they might win it.

San Marino obviously had several passionate, conflicting conversations about costume direction and then decided “all of them”.

Be warned; if you drink and drive after Eurovision, you may end up with more points than the United Kingdom.

The fact we literally buy our entry into Eurovision every year just to come last is just so British.

0 votes from the pros, 0 votes from the public. Never been prouder.

(Deși eram adormit 90%, momentul când s-a anunțat asta m-a trezit și m-a amuzat de n-am mai putut pune geană pe geană vreo oră – n.m.).

Cei șapte ani de-acasă, iar colectarea tot de-acolo

Azi am jucat rolul unui membru al unei cvardii civile a curățeniei urbane:

Cu un ton tăios, dar politicos, i-am spus unui cetățean care venea la magazinul de la parterul nostru și care aruncase un muc de țigară în grădină să se ducă să îl ia.

N-a protestat, dar nici drag nu i-a fost.

De fapt, nu cred că îmi pasă cum s-a simțit.

E momentul să facem un pas înainte pe calea desăvârșirii individuale și societale, iar asta se poate reflecta și în modul cum gestionăm deșeurile pe care le produce fiecare dintre noi.

Unele dintre aceste deșeuri nu mai pot fi valorificate, dar nu sunt majoritare.

Dacă pe cele mai multe le transformăm în deșeuri reciclabile colectate separat, atunci acel concept atât de frumos de economie circulară nu mai e doar o himeră, ci poate deveni realitatea de care avem nevoie.

Deoarece în perioada martie-iunie 2021 Iridex Group Salubrizare va dota cartierele de case din Craiova cu pubele de colectare separată (deșeuri menajere; plastic și metal; hârtie și carton) și va instala în puncte fixe igloo-uri verzi pentru colectarea sticlei, nu strică să fim pregătiți cu toate informațiile și micile trucuri care vor face din această nouă organizare una sănătoasă și fructuoasă.

Colectarea separată începe de la tine de acasă, unde poți depozita, în patru saci sau recipiente diferite cele patru tipuri de deșeuri pe care le generezi: deșeuri menajere; plastic și metal; hârtie și carton; sticlă.

Pentru a putea colecta o cantitate mai mare de PET-uri, cartoane sau doze de aluminiu, presează-le. Astfel, vor ocupa un volum mai mic.

Va fi nevoie ca deșeurile din PET, plastic sau metal care conțin resturi de băuturi sau alimente să fie spălate și uscate, înainte de a fi colectate separat.

Astfel colectate separat deșeurile, le vei depozita în cele 3 pubele aflate în curtea casei, colorate distinct în funcție de tipul de deșeu pe care îl va stoca: negru, galben și albastru.

Ce rol are fiecare dintre aceste pubele?

Pubela neagră va fi folosită pentru deșeuri menajere (resturi de carne și pește, gătite sau proaspete, resturi de produse lactate (lapte, smântână, brânză, iaurt, unt, frișcă), ouă întregi, mucuri de țigări, conținutul sacului de aspirator, scutece, absorbante, veselă din porțelan/sticlă spartă.

Pubela galbenă va fi pentru plastic și metal – recipiente de plastic pentru băuturi și produse lactate, pungi de plastic și folie, doze de aluminiu, dopuri metalice, conserve de metal.

Pubela albastră va fi folosită pentru hârtia și cartonul în care se vor putea precolecta pungi de hârtie, cutii de carton, cărți, caiete, ziare, hârtii, flyere, cărți poștale, plicuri, maculatură și ambalaje Tetra Pack.

Iar pentru sticlă vor exista în puncte fixe igloo-uri verzi, unde se vor putea precolecta borcane fără capac, damigene de sticlă, sticlă fără capac, ambalaje din sticlă de la produse cosmetice, pahare sticla, toate in forma lor întreagă (nu bucăți de sticlă, cioburi, etc.) și curate.

De menționat că Iridex Group Salubrizare va demara procedura de colectare separată în Craiova în iulie 2021, după ce distribuirea pubelelor și toate detaliile administrative vor fi fost puse la punct.

După cum vedeți, cetățeni, posibilitatea de a face o treabă bună se încheagă, hai să profităm de ea!

Credit foto: una dintre imagini este de la cei de la Iridex Group Salubrizare, iar cealaltă este a amicului Daniel Botea, care e deja chitit pe reciclare.

Masă pentru noi

Se spune că recunoștința și generozitatea sunt printre cele mai sănătoase obiceiuri.

Și, ca niciodată în trecutul apropiat, am avut nevoie ca mulți, cât mai mulți dintre noi să le manifeste.

În aceste condiții de pandemie, văzând cum cei de la Betano au înțeles fie călăuziți de ele, îmi cimentez impresia că societatea românească dobândește acea maturitate la care râvnim de atât timp.

Pe lângă o donație de 100 000 de euro către Crucea Roșie, pentru achiziționarea de echipamente urgente și necesare pentru spitalele din România, Betano a intuit că există unele domenii de activitate greu lovite de perturbarea ritmului normal al vieții.

Așa s-a născut inițiativa Masă pentru Doi, prin care Betano, cu largul concurs al Asociației CSR Nest, aduce împreună două categorii profesional-economice greu încercate: personalul medical și sectorul HoReCa.

Timp de 30 zile, aceia care trudesc în spitale, înfruntând virusul și epuizarea, vor avea parte de meniuri calde, variate și gratuite, furnizate de 15 restaurante și afaceri mici locale care întrunesc toate avizele și certificările necesare.

Cele 5 spitale care vor beneficia de câte 100 de meniuri zilnice sunt: Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” București; Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” București; Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova; Spitalul Județean Cluj; Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara.

În total, 15 000 de porții de mâncare gratuite. După ce, atâtea luni de stat cu ochii pe mii de cazuri zilnice, parcă un număr ca ăsta sună și mai bine.

Mai multe detalii despre acest proiect dătător de speranța puteți găsi aici.

O singură mențiune mai am de făcut.

Ar trebuie să se numească Masă pentru noi.

Pentru că noi toți avem de câștigat.

Craiova văzută de pe biclă

Nici acum nu am uitat (și nu voi ierta niciodată!) că au fost tăiați copăceii pe care îi plantasem cu sudoarea frunții și a minții în cadrul unui proiect ecologic pe care l-am coordonat ca să se mai facă niște locuri de parcare.

În același, remarc abundența de biciclete și trotinete care brăzdează aleile și străzile orașului, așa că nu exclud posibilitatea ca această generație, după care părinții aleargă neostoit, să aibă o cu totul altă mentalitate.

Întru încurajarea acesteia vine o dublă inițiativă civică locală, care susțin implicarea locuitorilor orașului în procesul planificării urbane.

Parte a Săptămânii Europene a Mobilității, Craiova STEP U.P. , în colaborare cu Getrix Comunitate, Primăria Municipiului Craiova, Barcicleta și Go Romania, organizează în Craiova, pe 19 septembrie 2020, un tur ghidat cu bicicleta pe un traseu care pune în valoare patrimoniul arhitectural și urbanistic local, iar pe data de 20 septembrie 2020, un dialog cu locuitorii orașului pe tema mobilității urbane și a urbanismului participativ.

Mai multe detalii puteți găsi pe pagina de Facebook a evenimentului.

E deja 19 septembrie, iar prima acțiune va avea loc la ora 17:00, așa că zic să ridicați privirea din telefon sau laptop, să vă echipați și să vă înscrieți fără zăbavă.

Jazz printre ramuri

Septembrie este lună de toamnă, dar are încă îngăduință cu evenimentele în aer liber, iar cei de la Filarmonica ”Oltenia” vor profita de asta, întru beneficiul melomanilor, organizând a patra ediție a Craiova Jazz Festival (10 – 13 septembrie 2020) la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”, mândria verde a urbei.

Da, știu, jazz-ul este prin excelență muzica spațiilor închise, încețoșate și luminate difuz, însă am încredere că acustica acestui loc, atât de generoasă cu muzica clasică sau folk, nu va face excepție acum.

Ca să ne convingem, avem la dispoziție următoarele concerte:

Joi, 10 septembrie 2020, ora 19:00 – The Groovy Bastards;

Vineri, 11 septembrie 2020, ora 19:00 – Irina Sârbu Band;

Sâmbăta, 12 septembrie 2020, ora 19.00 – Blue Noise;

Duminică, 13 septembrie, ora 19:00 – Andrei Tudor Band (Invitat special: Ana Maria Roșu).

Intrarea este gratuită, în limita locurilor disponibile.

Invitațiile se pot obține de la agenția de la bilete a Filarmonicii ”Oltenia” din Craiova, de luni până vineri, între orele 08:00 și 16:00 sau în ziua concertului la care vreți să participați (la mine vor fi mai multe), între orele 18:00 și 19:00, la Teatrul de Vară din Parcul ”Nicolae Romanescu”.

În final, vă las cu un citat din extensia Alien Crossfire a extraordinarului joc Alpha Centauri, pentru că mi se pare că redă esența jazz-ului într-un mod inedit:

What’s more important, the data or the jazz? Sure, sure, ”Information should be free” and all that – but anyone can set information free. The jazz is in how you do it, what you do it to, and in almost getting caught without getting caught. The data is 1’s and 0’s. Life is the jazz.

(Datatech Sinder Roze, Infobop)

Nisipuri mișcătoare pentru papile gustătoare

De fiecare dată când am dat peste ele (din fericire, doar în cinematografie), nisipurile mișcătoare au prilejuit scene sinistre sau cu suspans insuportabil.

Însă senzația pe care (probabil) o oferă este cea mai adecvată pentru a descrie ce am simțit când am consumat (era să spun gustat, dar era un eufemism nesincer) delicatețurile de la Sunday Bites.

Misiunea pe care și-au asumat-o (și pe care mă bucur să o văd îmbrățișată de din ce în ce mai mulți mici și agili întreprinzători locali) este să ofere produse de-ale gurii fără conservanți și alte chimicale dubioase.

În cazul lor este vorba în principal despre a prepara unt de arahide fără sare, fără uleiuri adăugate și fără grăsimi hidrogenate.

Din punct de vedere nutritiv, acest tip de produs este o sursă bogată de proteine, grăsimi sănătoase, vitamine, minerale, antioxidanți și fibre, dar mărturisesc că mie nu la asta mi-a stat mintea îl timp ce savuram untul de arahide și pe frățâne-su, untul de migdale și curmale.

La sugestia amicului Daniel Botea le-am combinat cu măsline, le-am întins pe pâine prăjită, pe biscuiți dulcegi, pe felii subțiri de cașcaval și pe orice altceva mi s-a năzărit în diverse accese de inventivitate culinară.

Însă senzația despre care vorbeam și pe care o asemuiam cu nisipurile mișcătoare a fost simpla cufundare a linguriței în borcan și introducerea ei în cavitatea bucală.

Atunci am înțeles cu adevărat ce înseamnă a molfăi de plăcere.

Așa cum știți, pe măsură ce te zbați în nisipurile mișcătoare, te afunzi și mai mult.

Așa se întâmpla cu lingurița și cu nivelul de unt din borcan, care a scăzut cu o tristă repeziciune.

Dar nu e o problemă, am un frigider încăpător, unde încap multe viitoare borcane de la Sunday Bites.

Un efort mic pentru om, un beneficiu uriaș pentru omenire

De când am început pandemia, am fost mai reticent în a ridica de pe jos deșeuri de plastic sau hârtie generate de nesimțirea incomensurabilă a unor semeni și de a le pune unde le e locul, în recipientele de colectare selectivă.

Asta până la un moment dat, când am dat peste un grup de sticle de plastic lăsate într-o zonă verde într-un mod atât de ostentativ, încât reieșea fără putință de tăgadă că autorilor le făcuse plăcere acest act sfidător.

Mi-a fost peste putință să rabd, le-am ridicat, le-am reciclat și apoi am consumat jumătate de tub de dezinfectant.

Confruntați cu spectrul perpetuării unei asemenea atitudini, o inițiativă precum Azi pentru mâine e mai binevenită ca un strop de apă într-un deșert dogoritor.

Proiectul face parte dintr-o inițiativă mai amplă, dezvoltată și implementată de Asociația CSR Nest și Fundația Coca-Cola, prin The New World Program, în parteneriat cu Global Water Challenge.

Organizatorii și-au stabilit obiective ambițioase, dar neîndoios benefice: să ajungă la minim 25 000 de persoane din cele șapte județe din sudul României și Municipiul București, care vor primi explicații despre colectarea selectivă, pentru a se simți îndemnați să o pună în practică; să organizeze 24 de întâlniri și dezbateri cu factori implicați în acest proces (autorități locale, organizații cu acest profil); să dezvolte un set personalizat de instrumente care să sprijine atât persoanele fizice, cât și comunitățile locale în înțelegerea și și practicarea reciclării și colectării selective a deșeurilor.

Dintre rezultatele pe care le vizează, mi-a plăcut un detaliu: că în acea rețea de entități implicate în elaborarea unui sistem de colectare selectivă adaptat nevoilor comunității se vor regăsi și cetățeni, nu doar organizații cu persoană juridică sau companii de tot felul.

Până la urmă, celula de bază a societății este omul, iar transformarea de acolo începe.

Cu excepția celei cu sticlele lăsate de izbeliște, imaginile sunt preluate de la amicul Daniel Botea.