Educatie pentru ochi si minte

Niciodata sa nu va amagiti ca stiti sa faceti ceva bine!

Nu o data mi s-au servit lectii dureroase, dar necesare, despre pericolul autosuficientei, iar Arta si perceptia vizuala. O psihologie a vazului creator, primita de la cei la libmag.ro a fost cea mai recenta palma benefica pe care am primit-o.

Credeam ca stiu sa privesc arta, avand ceva ani de cand am inceput sa rasfoiesc albumele mamei mele si de cand bantui prin muzee, spre disperarea prietenilor care inclina spre distractii mai mundane.

Insa monumentala lucrare a lui Rudolf Arheim mi-a dezvaluit si indreptat atatea lacune, incat, de acum incolo nu o sa ma mai consider mai mult de un novice intr-ale aruncatului cu privirea inspre operele de arta plastica.

Pentru prima data de cand ma stiu, mi s-a parut ca simpla lectura a cuprinsului unei carti e un beneficiu in sine. Sa ai in vedere echilibrul, dar si cresterea, forma, dar si culoarea, spatiul, dar si miscarea, sunt deja repere de nepretuit cand admiri Cina cea de taina a lui Leonardo da Vinci, de pilda. Pe unele le intuiam din experienta, altele imi sareau in ochi prin valoarea executiei, dar amploarea algoritmului de examinare propus de Arheim este ca si cum l-ai pune pe un maestru autentic de kung fu langa un tip care a invatat miscarile din filme cu Jackie Chan si Jet Li.

Intrevad o obiectie: Ce farmec mai are arta, daca o disecam atat?

Am insa si raspunsul: Arta proasta nu mai are, dar arta mare, aceea care rezista si incanta generatii dupa generatii, se desface precum o floare care are toate conditiile propice. Ii poti admira detaliile zamislite cu migala, dar te poti si delecta cu intregu-i fara cusur.

Aceasta carte nu este una care sa fie citita pe nerasuflate; recomand o expunere la o pictura dupa fiecare sub-capitol si la un album intreg dupa fiecare capitol.

Da, e un travaliu intelectual colosal, dar rasplata n-are pret.

Lasa un comentariu.