La curtea lui Morfeu (1)

Methought I heard a voice cry, “Sleep no more!

Macbeth does murder sleep”—the innocent sleep,

Sleep that knits up the raveled sleave of care,

The death of each day’s life, sore labor’s bath,

Balm of hurt minds, great nature’s second course,

Chief nourisher in life’s feast.

(William Shakespeare, Macbeth)

Nu-mi sunt de ajuns umilele cuvinte pentru a exprima importanta somnului, asa ca am recurs la un titan.

Insa preocuparea mea pentru aceasta stare intre fiinta si nefiinta a omului ma preocupa, om fiind eu insumi, astfel ca m-am aplecat asupra ei in doua etape.

In prima dintre acestea m-a oprit asupra lipsei somnului, o stare pe care am fi tentati sa o consideram nefasta, insa cartea lui Eluned Summers-Bremner, O istorie culturala a insomniei, mi-a nuantat aceasta convingere.

Trebuie sa se scurga un capitol sau doua pana sa iti dai seama ca o calitate deosebita a efortului depus de autoare este fluiditatea eruditiei. Incursiuni aparent prea adanci in istoria mentalitatilor isi vadesc sensul in evolutia expunerii: insomnia este comunicare cu zeii, vigilenta, sciziune intre ce este omul si ce vrea sa fie, revolta impotriva noului si, in sfarsit ceva ce suna familiar contemporanilor, urmare a unei traume.

Enumerarea simplificata de mai sus este propria extractie dintr-un periplu fascinant si amplu documentat; notele de subsol sunt coplesitoare prin amploare, iar simpla lor lectura e o experienta in sine. Ca tot veni vorba de aparatul critic, versiunea pragmatica a acestuia, cea anglo-saxona, are poate darul de a facilita lectura, dar sistemul clasic, de sorginte germana, folosit si aici, are ceva monumental si comanda respect din partea cititorului.

Multe din bornele culturale si istorice pe care le atinge Eluned Summers-Bremner imi erau cunoscute, insa au fost si incursiuni in psihicul uman, inedite pentru mine – imaginile cu si despre demoni ale artistilor japonezi din perioada Meiji, aparute ca reactie a modernizarii accelerate a unei tari care pana atunci se delectase cu o impietrita stabilitate, m-au captivat si m-au indemnat sa reflectez asupra acestui etern conflict din sanul unei societati: traditie vs. schimbare. Poate ca nu-i asa odios ca unii romani nu vor sa se europenizeze peste noapte.

O carte docta, dar care nu esueaza in a-si transmite ideile.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o prima audienta la curtea lui Morfeu.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.