Lectura cu GPS-ul in mana

strada-dughenelor-intunecoase_modianoCand si cand, ma apuca sa fac pe QA-ul cu aceia care dau Nobelul pentru literatura, mai ales ca Murakami a fost iar ocolit de distinctia pe care ma incapatanez sa spun ca o merita. Anul acesta premiul s-a dus catre Patrick Modiano, un francez despre care nu auzisem pana acum, marturisesc fara nicio retinere.

Avand, insa, precedentul cu Mo Yan, cand m-am vazut nevoit sa recunosc justetea deciziei de a-l premia pe chinez, acum am procedat cu bagare de seama si am demarat lectura celei mai cunoscute carti a lui Modiano, Strada dughenelor intunecoase, cu maxima neutralitate.

La inchiderea unei agentii de detectivi particulari, principalul ei angajat porneste pe urmele identitatii ratacite cu anii in urma, cand evenimente obscure l-au condus la a-si pierde memoria. Acest parcurs in va aduce in contact cu diferite personaje fantomatice, nu in sens supranatural, ci al nostalgiei dupa vremuri apuse si stralucitoare. Fara a fi palpitant, traseul anamnezic genereaza un suspans anume, pe masura ce crampeie de viata si indicii generatoare de alte indicii se dezvaluie protagonistului si, implicit, noua.

Modiano imbina cu mana sigura descrierea cu stilul epistolar, insa ce face aceasta carte deosebita este declaratia de dragoste fata de Paris. Sunt pagini in care apar mentionate chiar si patru sau cinci nume de strazi, insa impresia pe care o produce tocmai aceasta abundenta de toponime este intr-adevar unica. Sa ma ierte cei care iubesc Craiova si vor sa o vada capitala culturala europeana, insa daca mi s-ar spune ca eroul nostru o ia de pe Dezrobirii pe Fratii Golesti, iar apoi sarim in timp la momentul cand ajunge pe Popa Sapca la giratoriul cu statuia aia oribila, m-as gandi ca autorul scrie o proza sortita expirarii premature.

Nu si Modiano, insa, pentru ca el scrie despre Paris. Cand ai drept fundal poate cel mai frumos oras din lume, a te lasa in voia schitarii unor trasee stradale nu mai este un artificiu literar pueril, ci pura placere peripatetica. N-au fost rare ocaziile cand, citind, am fost tentat sa caut o harta a Parisului sau sa accesez o aplicatie de gen pentru a urmari de unde isi procura personajul principal informatii despre trista sa poveste. Uitati de traznaile gen „ghid turistic al Parisului conform actiunii din Codul lui Da Vinci”; luati-l pe Modiano si urcati-va in primul avion catre orasul-lumina.

De mult astept sa ma dezlantui cu o diatriba impotriva intereselor obscure care il priveaza pe Murakami de Nobel. Cu Mo Yan m-am vazut, insa, nevoit sa mi-o aman si cred ca e cazul si cu Patrick Modiano.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris (care, apropo, are transport gratuit la orice comanda) pentru un autor de Nobel.

 

Leave a Comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.