Motive de ras

Toata povestea cu Adrian Nastase a luat o turnura nasoala, dar a fost un moment ieri seara cand m-am distrat mai ceva ca la un film de Mel Brooks. Venise Varujan Vosganian la TVR sa discute despre insolventa Hidroelectricai si se pomeneste nevoit sa-si dea cu parerea despre condamnarea fostului premier. Eforturile sale de a-si masca surpriza si atitudinea ambivalenta m-au binedispus mai ceva decat grimasele lui Gene Wilder in Young Frankenstein.

Apropo de acest film si de regizorul Mel Brooks, cred ca a vedea o pelicula a sa este ca un vaccin. Acest tip special de injectie presupune introducerea in corp a unor corpusculi (medicinistii, sa-mi scuzati, rogu-va, limbajul neprofesionist!)  inactivi, dar altminteri daunatori, pentru a forta organismul sa produca anticorpi.

Exact asta ne obliga si Mel Brooks, cu stilu-i inconfundabil de a parodia filme celebre si locuri comune, sa nu luam chiar in serios orice univers fictiv, pentru ca ne putem imbolnavi de imaginativita, la fel de periculoasa precum sindromul acut al lipsei de imaginatie.

Young Frankenstein nu face exceptie de la profesiunea de credinta a lui Mel Brooks de a imuniza populatia globului. E unul dintre cele mai bine cotate filme ale sale, are si o nominalizare la Oscar pentru scenariu, dar pentru mine vaccinurile de baza raman Robin Hood – Barbatii in izmene si Space Balls.

Prilejuri de ras sunt destule, insa, si in Young Frankestein, in legatura cu a carui actiune nu va mai jignesc povestind-va despre ce e vorba. Daca e totusi cineva care nu-si da seama, il rog sa ma contacteze telepatic si ii voi pune la dispozitie toate detaliile.

Motivele sa vedeti acest film pot include aparitia surpriza a lui Gene Hackman, scena cu mima, Frau Blucher (ihahahaha), scena cu cosciugul, dar se centreaza in primul rand in jurul urmatoarelor trei:

Lasa un comentariu.