Tot din aceeasi galerie a cartilor precum Freakonomics, adica acelea care imbina sociologia, economia si psihologia, face parte si The Tipping Point, de Malcom Gladwell.
Titlul cartii a fost tradus in romana Punctul Critic si se refera la acele cauze minore care produc schimbari majore. Lucrarea de fata e mai coerenta decat frate-su Freaknonomics, dar nu atinge niciodata varfurile de interes pe care le-am simtit in cartea lui Stephen Dubner si Steven Levitt.
Teoria poate fi redusa chintesential la niste legi nu lipsite de sens:
– Cele trei tipuri de oameni care declanseaza epidemii sociale – Conectorii (care cunosc pe toata lumea), Expertii (care stiu pentru toata lumea) si Vanzatorii (care conving pe toata lumea)
– Legea aderentei – ce si cum are lipici la mase
– Legea contextului – omul potrivit cu mesajul potrivit, la locul potrivit.
Dupa cum vedeti, sunt chestiuni aflate in responsabilitatea univoca a bunului simt. Aceasta osatura de idei e imbracata in studii de caz, pitrocite si reluate uneori, dar, dintre care unele sunt demne de luat in seama. Un exemplu care mi-a placut e modul cum oficialitatile din New York au combatut infractionalitatea din metrouri – aici Gladwell face o paralela intre ideile sale si teoria „ferestrelor sparte”, care ar merita studiata intens si la noi.
Carti precum the Tipping Point sau Freakonomics au o calitate incontestabila: te fac sa iti ridici privirea din pagini si sa o arunci in lumea din jur, dupa care sa te intorci la citit, apoi iar sa arunci o privire si tot asa. Pendularea aceasta intre teoretic si palpabil naste o abilitate indispensabila in ziua de astazi: simtul realitatii.
Am auzit undeva in ceva prezentare pe tema Tipping Point un lucru interesant, cum ca deciziile rapide se iau in fractiuni de secunda asa incat nici macar nu esti in stare sa constientizezi procesul care a dus la luarea acelei decizii si ca tot ce urmeaza dupa aceea e doar justificarea ei prin diferite argumente. Ca urmare o decizie se ia in cateva fractiuni de secunda si rareori se schimba dupa aceea.
Pare ca luarea unei decizii e o chestie mai misterioasa decat credeam. 🙂