Dans la Bougival
Intr-o zi, un profesor, dezolat de rezultatele muncii elevului sau pe nume Renoir, il intreaba:
– Dumneavoastra pictati ca sa va distrati?
– Bineinteles – a raspuns Renoir – credeti-ma, daca nu m-ar distra, nu as picta.
Dialogul de mai sus s-a petrecut in realitate si, chiar daca nu ar fi fost asa, e suficient sa ii privesti tablourile, ca sa-ti dai seama ca exprima exact esenta artei sale. Exista o carte foarte frumoasa, intitulata Bucuria vietii, e scrisa de Irving Stone si prezinta in mod romantat viata lui Van Gogh, dar ar fi putut foarte bine sa fie, judecand dupa titlu, o biografie a lui Auguste Renoir.
Octave Mirbeau spunea ca „Renoir este probabil singurul pictor care nu a realizat niciodata tablouri triste”; subscriu la asta si adaug ca impresionismul sau are ceva aparte: e psihologie fina plus cromatica accentuata.
Dans la Bougival e o dovada elocventa in acest sens. Prim planul e luat de un cuplu care danseaza, puternic angajat in jocul seductiei. El ii invadeaza zona personala alungindu-si gatul spre buzele ei, iar ea il evita cu finete, dar si cu fermitate. In planul secund, niste figuri umane par a se distra de minune in fata unor pahare pe jumatate goale.
Dar farmecul tabloului nu e dat numai de atmosfera de bucurie estivala, ci de anumite elemente cromatice foarte apasat utilizate. Nu cred ca e cineva care, dand ochii de aceasta pictura, nu remarca prima data galbenul palariei lui si rosul bonetei ei. Nu numai ca sunt puternice, dar sunt si alaturate si, desi am o oarecare prejudecata mostenita de la bestiala mea mama, potrivit careia rosul nu merge cu galbenul, aici nu m-am putut sustrage atractiei pe care cele doua culori o emana.
Dans la Bougival se desprinde de realitate exact asa cum trebuie sa o faca orice opera de arta: subtil.
Frumoasa pictura. Multument pentru momentul de delectare pe care mi l-ai oferit cu aceste randuri.
P.S. – Si cand te gandesti ca avem un drapel in care rosul e pus langa galben :)). Mi-o si imaginez pe bestiala ta mama care inchide ochii de cate ori il vede. (Scuze, nu m-am putut abtine).
multumesc