Sa privim pictura! (XLII)

Masacrul din Coreea

Si la Picasso ma deranjeaza putin caracterul sau de zurbagiu si senzationalismul pe care l-a propagat, precum si snobismul cu care multi pretind ca este pictorul lor preferat, pentru ca nu au habar de altii. Valoarea ii este insa dincolo de orice contestatie.

Masacrul din Coreea a fost pictat pe vremea cand spaniolul era inscris in mod oficial in Partidul Comunist, care i-a cerut ilustrului membru sa infiereze dezastrele produse de americani in timpul Razboiului din Coreea. Picasso s-a comportat intr-un mod care ii face cinste si acum: omul si artistul s-au dovedit a fi mai presus decat activistul politic si, in loc de imagini realist socialiste care infatiseaza alde GI Joe impungand bieti copii coreeni cu baioneta, a dat nastere unei superbe lamentatii simbolice asupra victimelor nevinovate ale brutalitatii razboiului din toate timpurile.

Nu e exclus ca Picasso sa fi aruncat o ocheada catre Tres de Mayo al lui Goya, dar asta nu stirbeste din originalitatea creatie sale: fetele sunt descompuse si recompuse gen portretul Dorei Maar, caracterul metalic si robotizat al soldatilor din dreapta constrasteaza violent cu fragilitatea imaginilor materne din stanga.

Comunistii au fost crunt dezamagiti de tovarasul Picasso, dar noi nu putem decat sa ne bucuram ca a fost un artist care a creat cum l-a taiat pe el capul.

Lasa un comentariu.