Intalnirea
Pictura de mai sus mi-a iesit in cale intamplator, in timp ce cautam o alta, a lui Henri Rousseau, dar m-a fermecat instant prin naturaletea si umorul pe care le degaja. Priviti cat de seriosi sunt acesti baietei care se comporta ca oamenii mari. Cel mai inalt, prezentat cu spatele, domina probabil aceasta adunare de la colt de strada, dar nici ceilalti nu se lasa mai prejos si il privesc cu incordare, ironie sau martialitate. Apropo de asta, cel mai mic dintre ei, care sta cu mainile legate la spate si care poarta un veston invers, este de departe cel mai amuzant dintre toti.
Acest tablou mi-a adus aminte de momentul cand a avut loc Revolutia din 1989. Traiam intr-un loc ferit de orice evenimente si tot ce razbatea la noi erau trunchiatele stiri ale acelei vremi. Noi, baietii de la bloc, am inceput sa ne jucam de-a revolutia; cei mai mari si-au rezervat rolurile importante (Iliescu, Roman), iar eu, pentru ca eram cel mai mic, nu mi l-am putut asuma decat pe cel foarte umil de soldat destinat sa ii pazeasca pe Ceausesti, misiune de care m-am achitat cat am putut de bine.
Despre autoarea acestui tablou, Marie Bashkirtseff (1858-1884) am aflat ca a fost o figura interesanta a vremii sale. Rusoaica nascuta in Ucraina si scolita la Paris, s-a manifestat in pictura si sculptura, a tinut inca de la 13 ani un jurnal devenit celebru prin modul cum prezinta zbaterile unui artist in devenire si a fost o ferventa sustinatoare a drepturilor femeii, unul dintre aforismele ei favorite fiind: Sa iubim cainii, sa iubim doar cainii! Barbatii si pisicile sunt creaturi nedemne. (sursa: www.wikipedia.org)
Feministelor care jubileaza la citirea randurilor de mai sus, le atrag atentia ca Marie Bashkirtseff a murit de tanara. De tuberculoza, bineinteles.
interesanti copii! fa o vizita pana la palatul jean mihail. poate gasesti si pe acolo ceva frumos!
succes! http://www.alinteodorivan.wordpress.com
da, se spune ca domina cel care ocupa mai mult spatiu in functie de cum isi tine mainile/picioarele