Tacere
Daca vi se pare ca pictura aceasta a lui John Henri Fuseli este o continuare a starii generate de filmul descris in articolul anterior, nu va inselati prea mult.
Pictorul englez de origine elevetiana a avut o inclinatie pronuntata spre supranatural, celebre fiind tablourile sale in care creaturi hidoase se plimba nestingherite pe trupuri de femei care dorm, revarsate, somnul drogatilor.
Tacere e o pictura mai simpla, dar mai de efect, in opinia mea. Surprinde ajunul asaltului pe care deznadejdea il va declansa asupra plapandului suflet omenesc si ne face martorii unui moment unic:
Cutia Pandorei s-a golit definitv.
Pictura asta, nu stiu de ce, ma trimite cu gandul la Requiem for a Dream… Ciudata chestiuta.
fata mea esti dusa… Avatar nu are nici o legatura cu deznadejdea… dimpotriva. Iar pictura asta exprima toate sentimentele adiacente tacerii: deznadejde, singuratate, disperare. E bine ca blogarim si ne credem si noi formatori de opinie. Blogarasii de duzina ca tine ma fac sa ma simt exact ca in pictura aia. Vai de capul tau… Mai fatuca creierul tau (nu scuzati cacaofonia) e prea mic pentru a intelege mai mult decat mondenul…. hai ia un can can si retrage-te din online
rada… nu e nici o chestiuta ciudata… esti tu dus cu pluta
Sine, Eu, Supra Eu sau ce-oi fi tu, cred ca ai gresit blogul cu primul tau comentariu si nici n-ai nimerit-o cu sexul persoanei pe nume Rada :))))))!
Cred ca toata confuzia a fost generata de sintagma „filmul descris in articolul anterior”. Eu ma refeream la M, dar dinamica vizualizarii acestui blog l-a facut pe Eu sa creada ca e vorba de Avatar.
Fiti mai cu bagare de seama cum aruncati cu vorbele, oameni buni, s-a facut si asa destul rau in lume cu vorbitul aiurea.
In atentia lui EU (pardon, Freud II): nu stiu de unde si pana unde ai ajuns tu la Avatar de la Requiem for a Dream, dar daca vedeai filmul ai fi stiut despre ce vorbesc. Mai multa atentie decat atat nu meriti, ai primit si asa prea multa! Mai Iuliane, cam frustrata lumea asta de prin Craiova! Fa-le ceva! 😀