Sperante furate

vor1Pana sa vad cu ochii mei Vor de Pavel Chukhray, tot auzisem ca hotul (asta inseamna „vor” in rusa) este de fapt Stalin si ca totul trebuie citit ca o alegorie a acelei perioade.

Dupa ce am vizionat filmul, mi se pare ca toti recenzorii care mi s-au aratat inainte au cautat sensuri unde nu era cazul.

In opinia mea, intriga e simpla: un copil se naste in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial fara a mai apuca sa-si cunoasca tatal, decedat pe front. Creste pana pe la 6 ani cu icoana acestuia in minte, pana cand mama, vaduva vulnerabila, incepe o relatie cu un invidid nu foarte de incredere, care, treptat, se substituie ca figura dominanta masculina in viata baiatului.

Nu e nimic tezist sau expiator fata de comunism, faptul ca totul se intampla in acea tara sau in acea epoca are o importanta secundara. Daca actiunea ar fi plasata in Romania postdecembrista, insa ar pastra aceiasi interpreti exceptionali (adultii Yekaterina Rednikova si Vladimir Mashkov, frumosi chiar si in damnare, si copilul cu expresivitate de matur Mikhail Filipchuk), aceeasi inteligenta suita de situatii tensionate sau tandre si acelasi lirism cromatic al imaginilor, ar functiona la fel.

vor2

Adica la fel ca Au revoir les enfants, tinandu-ma intr-un interes comod si inselator si aplicandu-mi o lovitura devastatoare la final.

E ca si cum as fi fost rasfatat cu senzatii de tot felul, insa inofensive, pentru ca, dintr-o data, sa fiu insfacat, imobilizat si sa mi se injecteze o tristete care patrunde pana la nivel celular.

Nu mai pot sa scap de ea de atunci.

vor3

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.