Am rezistat presiunilor de a vedea inca un horror chiar in ziua de Craciun, asa ca am vizionat, cum e firesc si frumos un film de animatie. The Flight before Christmas este numele sau si, in ciuda prejudecatilor mele legate de previzibilul inevitabil al unor astfel de productii, precum si a unui inceput cam banal, pana la final s-a dovedit un film mai subtil decat mi-as fi imaginat.
Un pui dintr-o turma de reni crede cu ardoare ca este odrasla unuia dintre renii lui Mos Craciun si, insotit de prietenul sau de-o viata, o veverita zburatoare, pleaca sa-si caute tatal si sa-si implineasca visul, adica sa zboare. Pe drum, incurca itele unui sinistru plan al unei haite de lupi, chitite sa ii manance pe renii zburatori cu mos cu tot si apoi sa se dezlantuie asupra tuturor copilasilor cuminti din lume.
Ce m-a scos din semi-somnolenta specifica unei astfel de experiente animate a fost subtilitatea raportului tata biologic – tata adoptiv si idila haioasa care se leaga intre o catelusa pudel aparuta intr-un mod absolut inexplicabil in haita de lupi si cel mai fraier, dar bun la sflet dintre membrii acesteia. Tatal puiului de ren, un exemplar de toata frumusetea:D, avusese o aventura cu mama acestuia, dupa care disparuse, in timp ce veveritoiul, gura multa si destul de moale din fire, e intotdeauna alaturi de personajul nostru principal, chiar si in cele mai grele momente. In spatele acestei intrigi se ascunde o realitate trista si frumoasa: a fi tata nu izvoraste din ADN, ci din inima.
Uite asa am avut eu parte de inca o surpriza placuta de Craciun, pe langa cele multe oferite de cei apropiati. La fel va urez si voua, precum si un An Nou fericit, alaturi de cei dragi si de cei care va vor deveni asa si, bineinteles, ferit de criza:)!
LA MULTI ANI!
:-*
Daca tot ai inceput cu filme simpatice, specifice sarbatorilor astept sa scrii si despre „Alisea si printul”. Am auzit ca l-ai vazut 😀