Daca pana acum v-am oferit diverse picturi, de facturi diferite, m-am gandit sa va prezint si ceva ce eu consider a fi non-pictura.

Oricat mi-as munci creierul, psihicul, umorul etc. nu reusesc sa inteleg de ce picturile reprezentative ale lui Piet Mondrian sunt atat de galonate. Inteleg, sufletul omului postmodernist nu se mai satura cu arta academica, manierista si conformista, dar, totusi, sunt doar niste patrate si niste dreptunghiuri!

Sa imi lipseasca mie ceva esential, astfel incat nu pot vedea nevazutul si patrunde nepatrunsul? Va rog, scoteti-ma din aceasta bezna!