Compozitie cu rosu, galben si albastru
Daca pana acum v-am oferit diverse picturi, de facturi diferite, m-am gandit sa va prezint si ceva ce eu consider a fi non-pictura.
Oricat mi-as munci creierul, psihicul, umorul etc. nu reusesc sa inteleg de ce picturile reprezentative ale lui Piet Mondrian sunt atat de galonate. Inteleg, sufletul omului postmodernist nu se mai satura cu arta academica, manierista si conformista, dar, totusi, sunt doar niste patrate si niste dreptunghiuri!
Sa imi lipseasca mie ceva esential, astfel incat nu pot vedea nevazutul si patrunde nepatrunsul? Va rog, scoteti-ma din aceasta bezna!
non-pictura 100% nu trezeste nicio emotie „chestia” asta. galonata sau nu… it sucks
Daca te uiti mai atent se observa punctele gri-albe de la intersectia liniilor negre. Cam asta ar fi singurul aspect oarece interesant si trezitor de interes.
In rest se integreaza perfect artei simple si superficiale contemporane.
„Pictura” asta ar merge foarte bine ca imprimeu vestimentar. Ar trebui sa se reprofileze pictorul. In rest, nimic spectaculos.
De apreciat tupeul de a declara ca este pictor? Multa lume poate trasa linii dar putina lume are tupeul sa le numeasca „pictura”.
Peace.
e o retea. viata sau orice alta forma de existenta:D. In care, din cand in cand, monotonia suferata de linii este pigmentata de sentimente de dragoste, de gelozie apoi de instrainare. asta as putea vedea daca mi-as propune
monotonia sugerata*
Interesanta exprimare – ”asta as vedea daca mi-as propune”. Pentru mine, e un alt mod de a-mi confirma parerea despre picturi precum cea de mai sus.
Cred ca o pictura asemanatoare as fi putut sa fi facut si eu….la gradinita, evident fara semnificatiile si puterea de sugestie pe care o dau atasate ei, cuvintele:”arta academica, manierista si conformista”
Ps: Sunt o fiinta fara inclinatii artistice si incapabila sa vada exprimarea zbuciumului uman in astfel de forme, sau mai simplu spus o ignoranta. Cred ca asta ar putea fi argumentul pentru comentariu.
„Interesanta exprimare – ”asta as vedea daca mi-as propune”. Pentru mine, e un alt mod de a-mi confirma parerea despre picturi precum cea de mai sus.”
exact asta am si vrut sa spun! nici macar nu-mi propun sa gasesc o interpretare, dar daca as fi obligata, poate ca as gasi ceva. platitudini, banalitati, adica exact cum e si pictura, dar in fine, as gasi ceva.
Cand ajungi la apogeul carierei iti poti permite orice. (chestie valabila nu numai in lumea artei). Doua linii zgâriate pe un gard (exagerez bineinteles) vor aduce snobii in pragul unui orgasm estetic, in cautare de simboluri si interpretari care nici macar nu au trecut vreodata prin capul artistului. Daca privim AICI putem vedea foarte clar schimbarea stilului lui Mondrian odata cu trecerea vremii. Dupa 1915 cand incepe perioada pariziana (cu exceptia autoportretului din 1918 ) toate lucrarile sale vor fi practic variatiuni pe aceeasi tema. Evident, in ochii privitorului mileniului III aceste linii si forme geometrice par o joaca de copil; sa ne gandim totusi ca in viziunea inceputului de secol 20, intr-o lume care iesea din postmodernismul lui Cezanne dar care abia deslusea cubismul lui Picasso, aceste forme erau cumva un act de curaj.
Si in plus, snobii de atunci nu erau mai putin snobi decat cei de azi.
Neoplasticismul este un curent artistic inventat de acest pictor Piet Modrian care a fost si arhitect. In general marile curente artistice se bazeaza pe o filosofie si un stil de viata pe care artistii respectivi pun mare pret. Tinand cont de faptul ca acest gen de pictura s-a nascut concomitent cu marea industrializare de la inceputul secolului XX sunt de acord cu artistul care spunea despre picturile sale ca sunt expresia vietii moderne. Va propun sa cautati si sa admirati simplitatea arhitecturii din aceasta perioada si va asigur ca veti intelege punctul de vedere al artistului care a vazut frumusetea in simplitate. Privind acest gen de picturi mai degraba suntem nevoiti sa intelegem o filosofie si un mod de gandire. Suntem obisnuiti sa vedem frumosul in reprezentarile ‘mot a mot’ si nu prea stim sa intelegem lucrurile care ne obliga sa gandim putin mai mult. Ce avem de invatat din aceasta pictura este sa aflam cum sa admiram echilibrul si puterea de a surprinde o secunda de echilibru perfect.
Pare simplu ca la gradinita? Va rog sa incercati sa faceti ceva asemanator. Dati-va un test. Din linii negre perfect egale si mate creati acest gen de ritm intre spatiile albe, ‘goale’ si plasati in compozitie si cateva pete din doua sau trei culori pure direct din tub dupa bunul plac. Vreau sa observati ca, daca nu sunteti o persoana perfect stapana pe sine, lucida si echibibrata nu veti reusi sa obtineti acest efect de calm aparent plictisitor decat dupa un oarecare efort de concentrare. Fara computer va rog. Lucrarea a fost pictata pe la 1920 computerul s-a nascut la 1950. Succes!
Ceea ce face Mondrian (adica ce a facut) se aseamana cu principiul Yin si Yang: echilibrul perfect intre gol si plin intre elementul masculin si feminin, starea edenica de echilibru intre sexe pana la eliminarea principiului sexual si a subiectivismului, atingerea divinitatii. Oamenii au diverse moduri personale de a cauta echilibrul Mondrian l-a gasit astfel prin creatie. Nu trebuie sa radem de lucrurile pe care nu le pricepem dar putem spune ca ne depasesc si ca nu rezoneaza cu contructia noastra interioara. „De coloribus et gustibus non disputandum” cel putin in teorie dar putem admite ca anumite lucruri ne plac sau nu ne plac. Vreau doar sa stim ce nu ne place in deplina cunostinta de cauza. 😀 Cei dornici de cunoastere vor cauta oricum sa se lumineze, cum face si autorul acestui blog. 🙂 Pentru lamuriri suplimentare puteti sa consultati: „Curente in Pictura” din colectia „Sa Recunoastem Si Sa Intelegem Curente In Pictura”, Editura ‘Aquila 93’, Oradea, 2001
Domnisoara Alina-P. Mardare ati uitat sa mentionati si paginile din care v-ati chinuit sa scrieti. Si daca va amintiti expresia „Calitate, nu cantitate”. Am crezut ca am gresit blogul la inceput (avand in vedere ponderea comentariilor dumnevoastra). Anyway, am o intrebare: „De ce oare s-a inventat telegrama?”
Pentru alte detalii si eventual disensiuni va rog sa va adresati in scris prin adresele mele de mail. Acest gen de replici n-au ce cauta pe bloguri ci pe forumuri de discutii cu teme de genul „Cum sa-i facem pe altii sa sufere?”. Daca tot doriti sa fiti rautacios puteti sa o faceti adresandu-va direct si fara rezerve. Imi asum rolul de a informa pe cei curiosi in materie de arta iar daca ce am gandit vi se pare prea „ca din carte” atunci ati aflat o trasatura a modului meu de a gandi. Da. M-am informat inainte de a scrie pentru a-mi aminti si a nota cu precizie ceea ce cunosc deja de cativa ani. Corectitudinea mea este probata si de faptul ca am mentionat cartea la care am apelat pentru a-mi reimprospata memoria. Daca suntei o persoana rautacioasa care a dorit sa ma lezeze aflati ca ati reusit si ca in acelasi timp m-ati dezamagit fiindca ma asteptam mai degraba la replici de ale cunoscatorilor in arta si nu la rautati ieftine.
Confuziile, in anumite locuri, sunt flagrante. Cum il poate face cineva pe Cezanne postmodernist? El, saracu’, a fost impresionist toata ziua (citeste viata). In fine… Nu le reiau pe celelalte ca am treaba. Pictura lui Mondrian e, intr-adevar, una cumplita. Eu nu o pot intelege si, avand prieteni in lumea artei, i-am rugat sa-mi explice de ce e Mondrian valoros. Nu am inteles nimic. Iulica, aici suntem pe-aceeasi lungime de duda. 😉
M-am prins: te referi la postul lui Geo. Mai da si tu nume ca sa stim a cui e parerea pe care o contesti. Eh a facut omul o confuzie. E fireasca (eu nici n-am sesizat-o :P) desi cele doua termene se despart bine de cel putin o suta de ani. Cezanne e clasificat uneori si drept -postimpresionist- (nu postmodernist)(Arta Moderna – D. N. Zaharia, Editura „Dosoftei”, Iasi, 1999, pagina 111) de unii autori fiindca arta lui Cezanne s-a indepartat de prietenii sai impresionisti inca din 1876 data la care a refuzat sa participe la a doua expozitie impresionista.(Pictura – Secrete si dezvaluiri Enciclopedia RAO, 2004) Unii afirma ca e printre precursorii cubistilor fiind primul artist care s-a gandit serios(si a si aplicat in sensul teorie sale) ca formele naturale pot fi reprezentate in pictura prin prisma formelor geometrice.