Un drum lung cat istoria

drumul matasii thubronPutem explora lumea de acasa, cu o conexiune buna la Internet si cateva click-uri. Ce rost mai exploratorii intr-un astfel de context?

O varianta ar fi recreerea unor trasee celebre, cum a procedat Sylvain Tesson sau, in cazul de fata, Colin Thubron, care s-a inhamat la sarcina aparent mai usoara de a parcurge Drumul Matasii.

Redescoperind Drumul Matasii este cronica periplului sau care il poarta din leaganul Chinei antice pana in Antiohia, pe malul Marii Mediterane, trecand prin nenumarate si variate culturi si popoare.

Spuneam ca ca sarcina sa este doar aparent mai usoara decat a francezului, deoarece autorul calatoreste in locuri populate si nu e conditionat de deplasarea pedestra. Insa, poate cea mai mare calitate a acestei carti din categoria biografii, memorii, jurnale este ca reda fara menajamente precaritatea vietii in regiuni atat de vaste, incat ar incapea toata Europa in ele si ar mai si ramane loc de vreo jumatate de America. Asa de periculoase mi s-au parut unele situatii pe care le-a cautat, incat am avut indoieli ca Thubron a calatorit chiar de unul singur si nu a avut ceva proptele de logistica pe urmele sale, insa paginile in care isi contempla aspectul zdrentuit la final m-au convins de autenticitatea periegezei sale.

Erudit si trecut de varsta a doua, deci lecuit de entuziasmul romantic al descoperirii, autorul imbina observatii deloc cosmetizate asupra prezentului cu bine integrate si sintetizate informatii istorice, astfel incat a-l insoti este a te lasa leganat intre atunci si acum si indreptat catre un fel de senzatie a zadarniciei zbaterilor umane.

Si, totusi, exista o tusa poetica in scriitura sa, un dialog imaginar cu un negustor sogdian din vremuri de demult, care releva ca o calatorie solitara este si un drum catre si prin tine insuti.

Iar concluzia pe care am intrezarit-o inca de la mijlocul Drumului Matasii (cand ma minunam ca un strain strabate mii de kilometri prin tinuturi salbatice si sarace si supravietuieste) s-a confirmat in ultimele cuvinte schimbate cu proiectia mintii sale:

Prietene, ramas bun. Nu e chiar asa rau…

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca mi-au desfasarat in fata ochilor un fir de matase.

Lasa un comentariu.