Veche de cand lumea

La ce v-ati astepta cand o feminista s-ar apleca sa scrie despre prostitutie? La ceva gen „Barbatii este porci”, evident.

Surprinzator si imbucarator este ca, feminista declarata inca din prefata, Laure Adler alege ca in cartea Casele de toleranta intre 1830 si 1930 sa adopte o detasare numai buna pentru cineva care si-a propus sa scrie o carte de istorie a mentalitatilor.

Asa cum o arata si numele, aceasta lucrare descrie fenomenul prostitutiei in intervalul amintit, intr-un mod, sa zicem, cuprinzator, pentru ca exhaustiv e cam greu sa fii cand vine vorba de acest sector de activitate umana. Marele merit pe care il gasesc acestei carti este melanjul reusit al surselor care compun panorama amorului tarifat: avem documente oficiale (statistici, rapoarte, procese verbale), luari de pozitie din partea stangistilor, precum si din a ultra moralistilor, dar avem si referiri din romane ale unor autori celebri, contemporani cu acele moravuri.

Acest din urma aspect mi se pare imbucurator, pentru ca trufia unor istorici indragostiti numai de faptele scrijelite definitiv pe hartie ii face sa dispretuiasca monumentele de subiectivitate care compun literatura. Mare greseala, as zice eu, pentru ca un scriitor nu are numai acuitate in a inregistra faptele, dar le si ofera o forma care patrunde in minte si in suflet, atragandu-l pe cititor in mijlocul lor.

In plus, un italian destept si cu umor, Indro Montanelli, care a scris niste istorii hazlii, dar exacte faptic, ale Romei si Greciei antice, spunea ca niste autori partinitori precum Suetonius sau Tacitus, care au fost contemporani cu evenimentele sau au trait la scurt timp dupa, sunt mai de bagat in seama decat un erudit care scrie la sute de ani distanta.

Gratie indemanarii scriitoricesti a Laurei Adler, izvoarele multiple pe care le-a consultat se intrepatrund fara dificultate si curg intr-un mod atractiv, perindand prin fata cititorului evolutia prostituatei, de la curtezana Marguerite a lui Dumas-Fiul pana la curvele ordinare din porturi, a stabilimentelor unde si-au facut veacul, de la bordeluri sordide la cafenele cu functii multiple, sau a institutiilor care au avut in vreun fel de-a face cu femeile zise usoare.

Inconjurata de scarba, atractie, ipocrizie si compasiune, prostituata a insotit istoria in mersul ei, iar concluzia e clara: meseria e veche de cand lumea si nu se va sfarsi decat odata cu ea.

4 Comentarii

Lasa un comentariu.