Din Franta pana in Turcia, din Romania pana in Tunisia, gasesti amfiteatre ramase de pe vremea romanilor. Cum a fost oare cu putinta ca o civilizatie sa se raspandeasca si sa uniformizeze o aria geografica si etnica atat de larga? Raspunsul nu poate fi decat unul foarte complex, insa un factor revine in atentie, indiferent de perspectiva: armata.

Institutia militara a Romei antice a fost atat de admirata, copiata ca organizare si evocata in cinematografie, incat exista riscul sa avem o perceptie idealizat-distorsionata despre ea. Pentru a elimina, cat se poate, astfel de constructe fictive, m-am aplecat asupra cartii de stiinte umaniste a lui Adrian Goldsworthy, Totul despre armata romana.

Orice lucrare al carei titlu incepe cu „totul…” e menita sa imi trezeasca scepticismul, insa, dupa ce am parcurs-o pe cea de fata, ma vad obligat sa consider ca autorul a realizat o asa ampla prezentare a armatei romane, incat il invit sa adauge ceva pe orice specialist se simte in stare, pentru ca eu ma simt neputincios in aceasta privinta.

Cartea se constituie intr-o impecabila combinatie de imagini si text, echilibrate astfel incat sa nu fie doar o superficiala survolare de imagini, dar nici doar o lectura terna, in nesuferitul stil care i-a indepartat pe atat de multi de istorie.

Partea vizuala in sine sta sub semnul aceluiasi echilibru: abunda in imagini de dovezi materiale (inscriptii, ruine sau monumente comemorative), dar face uz si de fotografii ale reconstiturilor istorice (mai cunoscute sub numele de „re-enactment”) sau de harti si reprezentari schematice, utile pentru o intelegere de ansamblu a functionarii unei masinarii militare atat de eficiente, incat putem spune ca, multumita (sau din cauza ei, cum doriti), lumea mediteraneeana a atins o unitate pe care se straduieste de mii de ani sa o refaca.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca m-a ajutat sa marsaluiesc, sa lupt si sa traiesc alaturi de legionarii romani.