De obicei, cand aleg o carte, am asteptari mari, care, uneori, imi sunt inselate. Acum am avut parte de un proces psihologic invers. Molecula morala de Paul J. Zack mi s-a parut inca o Marie de non-fictiune care cauta sursa fericirii, cu alta palarie, de data aceasta a unui hormon numit oxitocina.

Neincrederea mi-a fost alimentata si de subtitlul cartii: Sursa iubirii si prosperitatii. Adica aceste doua aspecte atat de vaste, pentru care s-au varsat rauri de cerneala si s-au tocit milioarde de tastaturi, izvorasc dintre chestie atat de micuta?

Greu de crezut, insa i-am dat o sansa autorului sa-si expuna ideile, oricat de neverosimile ar parea.

Dupa finalizarea lecturii, nu pot spune ca m-a convins pe deplin, insa doua lucruri m-au surprins in mod placut: umorul expunerii si simplitatea si eficacitatea solutiilor propuse.

Zak isi bazeaza concluziile pe un experiment pe care il repeta in conditii diferite si cu participanti diferiti: ii pune sa joace un joc economic si le ia sange sa vada cum i-a vibrat hemoglobina fiecaruia, in conditiile in care unii au fost darnici, iar altii hulpavi.

In plus, mai avem incursiuni in biologie, macroeconomie si psihologie, prezentate lejer, cu animalute simpatice, gen homari sau soareci de camp, toate cu scopul de a ne insufla convingerea ca oxitocina e mama increderii.

Mater semper incertus est! Insa ideea ca increderea sta la baza prosperitatii e ceva la care ader fara sovaiala. E la mintea cocosului: cand nu iti consumi energia sa stai la panda sau sa controlezi, iti faci treaba cum trebuie si iti mai si ramane de creativitate si empatie.

Cum ajungem acolo?

Cum spuneam, autorul are si cateva propuneri de solutii, insa una e asa de buna, ca merita devoalata aici:

Imbratisari.

Multe si dese.

P.S. Ii imbratisez pe cei de la libraria online Libris pentru generozitatea lor!