Unul dintre cele mai frumoase locuri din Paris este librăria Shakespeare and Company.

Știu că afirmația este surprinzătoare, dat fiind orașul despre care vorbim, dar, dacă o să vă aflați între rafturile acelea ticsite cărți sau o să pășiți pe scările de lemn cele scârțâitoare sau o să admirați imaginile de pe pereți, o să fiți de acord cu mine.

Actuala librărie datează de la începutul anilor ’50 ai secolului trecut și este urmașa celei deschise de Sylvia Beach în perioada interbelică.

Aceasta din urmă este subiectul poveștii din romanul Librăreasa din Paris de Kerri Maher.

Deja îmbibat la fața locului cu farmecul bibliofil și cultural al adresei cu pricina, am început cartea cu gând ca va fi o dezvoltare plăcută a acelor lucruri pe care le știam despre istoria acestui focar de idei moderniste (a se citi subversive de către conservatori).

Impresia persistă cam o treime din roman, când pare că autoarea se lasă în voia plăcerii descrierii boemei pariziene și transformă figuri de legendă ale literaturii – James Joyce, Ernest Hemingway, Ezra Pound – în personaje fugitive ale unei ode aduse celui mai frumos oraș din lume. E varianta romanescă a elegiei cinematografice a lui Woody Allen din Midnight in Paris.

Treptat, însă, Librăreasa din Paris acumulează strat după strat de complexitate.

Lupta Sylviei Beach pentru publicare romanului Ulise al lui James Joyce e o veritabilă frescă a hotărârii neabătute în fața neîncrederii publice și a cenzurii.

Relația ei cu genialul, dar cam neisprăvitul scriitor, este ca o fabulă despre cât de scurtă e recunoștința omului.

Sexualitatea-i descrisă finuț, dar elocvent, e un test pentru adepții familiei tradiționale.

Iar luminile și umbrele din figura mamei pot constitui foarte bine un roman în roman.

Dincolo de erudiție și șarm beletristic, Librăreasa din Paris mi-a relevat unul dintre cele adevăruri pe care avem tendința să le uităm.

Cu tot talentu-i titanic, Michelangelo n-ar fi putut să picteze în veci Capela Sixtină, dacă n-ar fi avut pe lângă el niște meseriași a-ntâia, care să îi construiască niște schele potrivite, astfel încât să ajungă la tavan.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că, asemeni celor de la Shakespeare and Company, își îndeplinesc atât de bine misia de a pune cărți potrivite în mâini potrivite și le dedic imaginea de mai jos.