Două flageluri dintr-o lovitură

Pe mulți i-a apucat dorul curățeniei în timpul pandemiei.

Unii au început să bormașineze întru exasperarea vecinilor.

Alții, mai pașnici și cu mai mult bun simț, precum Ludmila Ulițkaia, au ales să-și facă ordine în hărtii.

Iar în cazul scriitoarei din Rusia, rezultatul a fost că a găsit manuscrisul unui scenariu plăsmuit în 1988, pe care l-a retușat un pic și l-a dat lumii întregi, relevând astfel două flageluri într-un roman, super ofertă – A fost doar ciumă.

Într-o Moscovă de an 1939, așadar în plină dictatură stalinistă, un cercetător prezintă simptome de ciumă, e izolat într-un spital, iar NKVD-ul (strămoșul mai puțin subtil al KGB-ului) pornește pe urmele tuturor contacților.

Curat anchetă epidemiologică de-a noastră, de-a Covidului, cu diferența că metodele sovieticilor nu se împiedicau de vreun scrupul democratic, iar cetățenii erau atât de obișnuiți să fie umflați pe nepusă masă, încât reacțiile fiecăruia sunt sursă de umor și tragism îngemănate.

Se vede că proza a fost scenariu de film la origini, însă tocmai această structură lapidară dă tonul alert atât de necesar pentru a sugera sentimentul urgenței și cursa contra cronometru pentru învingerea unei maladii ucigătoare.

În același timp, faptul că acțiunile aparatului represiv sunt, în ultimă instanță, eficiente, ne pune în fața unei neplăcute ambivalențe.

Ca să luptăm cu un astfel de dușman nevăzut, nu e foarte mult loc de drepturile omului, așa cum le propovăduiesc alde Șoșoacă și Olivia Steer.

Și tot atât de adevărat este că deținătorilor puterii nu le displace deloc ideea de a profita de o astfel de situație, pentru a ciobi din mijloacele poporului de a-i trage la răspundere.

Iar acum suntem cu războiul la ușă, așa că să fim înțelegători, dar și vigilenți.

Pentru că un flagel nu vine niciodată singur.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.