Acum ceva timp, un nene de prin Republica Moldova a realizat o melodie remarcabila prin modul cat este de iritanta si care avea sintagma din titlu drept refren. Dincolo de bascalia evidenta, e si o cantitate suficienta de adevar in ea.
Eurovisionul este o competitie frumoasa; nu plecati privirea la ce spun carcotasii, de fapt, in adancul sufletului si ei asteapta anual acea seara de mai in care se pot desfasura in voie asupra unor melodii irepetabile. Nu in sensul ca sunt atat de bune, ca nu vor mai putea fi egalate vreodata, ci acela ca apar si dispar fulgerator din constiinta colectiva. Cum nu? Ei hai, doar n-oti mai sti acum, pe loc, cine a cantat pentru Luxemburg la editia din 1997, asta ca sa ma leg doar de istoria recenta.
Concursul de anul acesta s-a inscris in acest tipar. Mandinga a luat locul 12 (patriotii au plans cu lacrimi de sange si si-au taiat pletele in semn de durere) si a castigat o tipa, Loreen pe nume, din Suedia, care a avut, sa recunoasteam, cea mai buna melodie (faptul ca n-au luat mamaitele din Rusia este o reafirmare a decentei umane). Cand spun cea mai buna, trebuie sa aveti in vedere un sistem relativ de valori: daca ar fi concurat impotriva norvegienilor de la Secret Garden, a ucrainiencei Ruslana, a sarboaicei Marija Serifovic sau a roakarilor alora haiosi din Finlanda, nu stiu ce sanse ar fi avut. Dar asa se cuvine sa o felicitam, precum am felicitat si The Artist la Oscaruri: ca s-a nimerit bine.
Ineditul acestui spectacol a fost modul cum s-a reflectat criza din Europa in prezentarile participantilor: tari cu pretentii, dar in vadite dificultati financiare, ca Spania sau Franta, au incercat cu tot chipul sa impresioneze prin niste coregrafii depasite si le-a iesit taman pe dos; tari mai mici, afectate de valul de recesiune, intr-o legitima incercare de a reduce cheltuielile bugetare, au trimis cate un singur interpret, care statea protapit pe scena pana spre final, cand izbucnea frenetic; grecii, care tremura si ne transmit tuturor tremuriciul, n-au avut, saracii, nici macar manecute la costumatii; de teama sa nu impartaseasca soarta fratilor eleni, Cipru a incercat sa stimuleze turismul, prezentand o consistenta oferta de bulanase; tarile nordice + Germania, relaxate din punct de vedere financiar, au trimis concurenti cu alura de pustani preocupati doar de cele mai recente gadgeturi si de tabere in strainatate; Marea Britanie a targetat exclusiv publicul care si-l mai aduce aminte pe George al VI-lea, cel real, nu cel jucat de Colin Firth; numai romanii si tovarasii de peste Prut au cantat si au dansat de parca n-ar exista concepte precum „disponibilizari”, „deprecierea monedei nationale” sau „instabilitate guvernamentala”.
In final, doua intrebari retorice:
1. De ce nu vedem si Liechtenstein la Eurovision?
2. Oare poza ACEEA a Ruslanei e adevarata?
care poza? 😀
Dupa ranjetul tau banuiesc ca ai sti despre ce e vorba, asa ca n-am sa strivesc corola de minuni a lumii; daca, intr-adevar, nu stii, cauta „de ce a castigat Ruslana Eurovisionul”. Cred ca mai exista undeva pe Internetul acesta incomensurabil :).