Nu cred ca am mai citit in ultimii cinci ani vreo carte care sa-mi fi dat atatea batai de cap, precum Isaac Newton de James Gleick. Nu e vorba de placutele batai de cap pe care le pomeneam in alte dati, cand mintea mea era solicitata intens, dar se descurca in vreun fel sau altul in hatisurile ideatice; acum chiar ma refer la migrene, la zvacniri ale tamplelor, la frustrante senzatii de incompetenta intelectuala.
Nu-i port insa pica lui James Gleick, pentru ca, pe undeva, am inteles ca si el a avut partea lui de greutati in a elabora aceasta lucrare: cand subiectul biografiei tale a fost un geniu care a revolutionat stiinta si modul in care percepem marile procese ale naturii care ne inconjoara si cand acest subiect si-a petrecut o mare parte a vietii claustrat si dedicat studiului, fara alte vicii decat munca sa, ce iti ramane de facut? E clar ca viata ii e suma teoriilor pe care le-a elaborat, asa ca le iei si le prezinti intr-un mod coerent, care sa respecte adevarul istoric, dar si evolutia intelectuala.
Asta a facut James Gleick – a prezentat viata lui Newton ca pe suma realizarilor sale stiintifice, bine plasate cronologic si abil organizate, astfel incat sa ii redea parcursul de la un cvasi-sociopat copil precoce la un tanar retras si cu ambitii ardente si latente si apoi la un autoritar si, probabil, nesuferit lider de opinie stiintifica.
Cu toata infrangerea mea in fata descrierilor calculului infinitezimal sau a fortelor de gravitatie sau a teoriilor din domeniul opticii, tot am putut sa ii intuiesc lui James Gleick meritul de a fi pendulat pe nevazute intre istorie si stiinta si, spre rusinea, mea, recunosc ca am fost foarte usurat cand lectura a luat o turnura mai senzationalista cu disputa dintre Leibniz si Isaac Newton, pentru ca, desi intelegerea mea a ramas la acelasi nivel, macar ma puteam delecta cu ideea in sine (ceva gen porcaiala dintre Zavoranca si ma-sa, dar la un nivel un pic mai ridicat).
Ca sa termin cu un pedant aer stiintific, Isaac Newton de James Gleick are, in plan cognitiv, rol de stabilizator. Adica, atunci cand incep sa ma cred prea destept, ma uit la cartea asta si-mi trece.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca m-au ajutat sa-mi aduc aminte de ce am facut mate-fizica si apoi am cotit-o spre umanism.
