Habemus ecritore

Ati cunoscut vreodata un scriitor? Nu o persoana care si-a pus numele pe o carte, ci un scriitor, un om care traieste prin, pentru si din scris. Intr-adevar, Henry Miller a murit, nici Marquez nu se simte prea bine, Murakami si Kadare sunt departe, dar il avem in Craiova pe Liviu Andrei.

E un tip cel putin interesant. Cand l-am cunoscut, mustea de aroganta celui care scrisese o carte din propriul cap, nu compilata de te miri unde, fapt uzual in urbea noastra. L-am revazut in diverse contexte si am constatat ca trufia scriitoriceasca a ramas, dar a evoluat, a fost canalizata in a contura un personaj care scrie si care stie sa vanda ce scrie.

Liviu Andrei a inteles ca oamenii fata de care un atat de olimpian dispret sunt aceiasi care ii dau bani pe carti, ca, daca ii jignesti si oripilezi pe cititori cat sa se simta destepti si rezistenti la scarbosenii, iti cad la picioare, altminteri te trateaza ca pe un ciudat, ca promovarea culturii e un stil literar in sine. Si asa a parcurs Liviu Andrei traseul de la un intelectualism damnat, la Gayzer, cel mai recent volum al sau, care imi miroase deja a succces.

„Te va da pe spate”, ma ameninta autorul. Nu s-a intamplat asa, pentru simplul motiv ca, atunci cand citesc, spatele imi e rezemat confortabil – lectura trebuie sa fie, fizic vorbind, o experienta eminamente relaxanta, oricat de socant i-ar fi subiectul. Iar, in privinta asta, Liviu Andrei a mers pe o triada de controverse: masoni, securisti, homosexuali. Maica Tereza sa fii si macar o categorie tot te loveste in plexul intolerantei. De aici si interesul.

Gayzer abunda in porcosenii, unele provenite din folclor, altele adaptate si altele creatie proprie a autorului; dar trecutu-mi de cititor de Miller sau Palahniuk ma blindeaza impotriva oricaror derapaje de limbaj sau situationale, plus ca, desi hetero, consider ca Brokeback Mountain e un film extraordinar. Insa nu dispera, Liviu, pentru ca toate astea sunt spre binele parerii pe care o am despre romanul tau.

In valtoarea de ineptii pseudo-spirituale, sodomii, fecale si practici oripilante de bulau, exista o poveste. Adica avem niste personaje, pe care le cunoastem prin autocaracterizare, caracterizare din partea altora si din actiuni, iar aceste personaje fac niste chestii, se deplaseaza fizic si moral din punctul A in punctul B. Nu conteaza cat de absurde sau improbabile sunt actiunile. Citim o carte, deci am lasat la poarta rationalul pur.

Ce am sa-i reprosez, totusi, lui Liviu Andrei este ca nu scrie inca pentru eternitate. Face uz prea des de locuri comune contemporane, de obiecte si poante care vor necesita ample note de subsol (si, ca si mine, ati obosit cu siguranta citind un vers din Divina Comedie si apoi o pagina de explicatii). O capodopera e accesibila oricand si oricui.

Fata de mertzanul unui Llosa sau gipanul unui Saramago, Gayzer al lui Liviu Andrei e precum o caruta cu coviltir, plina ochi de alamuri kitschoase, care se deplaseaza incet, dar care, daca o urmaresti cu privirea, te transporta tot unde trebuie: intr-o alta lume.

P.S. Nu va dau cartea cu imprumut nici picat cu ceara. Va fi nevoie s-o cumparati – www.literaturadecutit.wordpress.com.

4 Comments

  1. Excelente remarci. Eu am ajuns la pg. 55. Astept sa o termin. Vom mai vorbi dupa. Oricum succes la Pitesti, Caracal si oriunde o mai fi lansarea!

    Reply

Dă-i un răspuns lui stefan doru dancus Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.