Kusturica în scris

Aș fi putut foarte bine să alcătuiesc recenzia cărții Rolul familiei mele în revoluția mondială din panseuri extrase chiar din ea, însă n-am vrut să las să treacă ocazia de a-mi detalia recunoștința pentru autorul Bora Cosic.

În doar o sută de pagini mi-a oferit un maraton de replici și situații care, în spatele hiperbolei aiurite, dezvăluie multe despre natura umană și despre cât se metamorfozează și cât nu în condițiile schimbării de paradigmă ideologică.

Am rezolvat și cu limbajul de lemn, acum să vă zic mai pe șleau că este povestea unei familii (cu membri ca alde Tenenbaumii) de dinainte și după instaurarea comunismului în Iugoslavia, filtrată de mintea în plină coacere, dar încă adorabil de naivă a unui copil, și compusă din propoziții și replici scurte, dar atât de eficiente în curgerea lor, încât râzi și te crucești, leit ca la un film reușit de Emir Kusturica.

Cel mai frumos lucru este că fiecare dintre personajele care apare denumit generic – mama, tata, unchiul, bunicul, mătușile – acumulează atâtea manifestări fantasmagorice, încât din pură abstracțiune capătă corporalitate și devin familiar, de parcă ar fi de-ai noștri dintotdeauna.

Dacă nu e asta suprema realizare a unui scriitor, atunci nu știu ce altceva poate fi.

Și acum, la cererea publicului, un scurt potpuriu de mostre ale Rolului familiei mele în revoluția mondială:

Și eu am fost odată la o prelegere politică, dar, cum vorbitorul ne arăta mereu curul, n-am mai priceput nimic.

Despre purtarea ta ar trebui să scriem o circulară, adresată tuturor membrilor familiei, ba chiar și rudelor mai îndepărtate.

O să faci apă la genunchi de atâta citit.

M-am săturat eu de voi, darămite de toată lumea.

Și băiatul meu merge la școală cu fii de generali, producători de salam și alte asemenea.

Știința de azi e de invidiat, chiar dacă duce pe căi greșite.

Noi trebuie să atingem un asemenea nivel, încât să râdem chiar și când nu e nimic de râs.

Noi vom introduce în piesele clasice fragmente cu exemple pozitive de viață, ca să îmbunătățim sistemul nervos al populației, dar în așa fel încât nimeni să nu-și dea seama de asta.

Există marfă care se produce, dar care nu prea se vede concret, cum este, de exemplu, propaganda.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că mi-au dat cartea asta, așa am citit-o o dată, și pentru că a trebuit să îi fac recenzia, așa am citit-o a doua oară.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.