Asa cum va spuneam despre Dunare ca apartine si altora, nu doar romanilor, o idee de care merita sa ne dezbaram, tot asa va pot povesti si despre Marea Neagra, alt reper al originilor civilizatiei de pe aceste meleaguri.

Si de data aceasta, eliberarea de exclusivism a venit prin intermediul unei carti, Marea Neagra. O istorie de Charles King. Pledoaria pentru o istorie colectiva si osmotica a tinuturilor si populatiilor care au inconjurat aceasta intindere de apa este enuntata de autor inca din debut:

Ea („cartea” n.n.) este un experiment in ceea ce s-a putea numi arheologie geografica, iar scopul sau este sa scoata la lumina retele si legaturi umane uitate, care, ingropate fiind sub straturile subtiri ale comunismului si postcomunismului, au ramas ascunse privirii pentru o buna parte a secolului XX. In centrul cartii se afla marea.

Iar Charles King isi implineste profesiunea de credinta cu eruditie si pasiune, reusind sa nu cada prada tentatiei de a generaliza excesiv procesele istorice la care tarmurile Marii Negre au fost martore, dar nici sa nu cada in pacatul anecdoticului care explica totul.

Rezultatul este ca mi-a fost oferita o ampla imagine de ansamblu, presarata de momente si descrieri fascinante sau teribile sau amuzante.

Si, roman fiind, nu pot sa nu aduc discutia la propria noastra evolutie in raport cu Pontul Euxin. Ganditi-va ca noi, aici, suntem in Europa, insa, daca mergi prin sudul sau nordul Marii Negre, ajungi deja pe un alt continent.

Cate influente provenind din acele zone vor fi ramas pe plaiurile noastre?

Cate semintii, idei si gene vor fi contribuit la acest popor?

Poate ca aceasta privilegiata, dar si ingrata pozitie geografica a romanilor ii face atat de adaptabili, dar si de nestapaniti.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru cufundarea in valurile unei alte istorii care hraneste tari si veacuri.