Noi și AI-ul

În 2007, în pachetul promoțional numit Orange Box, care conținea nemaipomenitul Half-Life 2 și cele două episoade care i-au urmat (despre care am vorbit aici), cei de la Valve au introdus și un joc scurt, numit Portal.

Era un bonus pentru fani, dar s-a dovedit a fi o capodoperă cu o viață proprie.

Folosind același mecanism de tip FPS (First Person Shooter), Portal îi punea pe cei care îl jucau în situația de rezolva varii puzzle-uri tridimensionale, folosind singura unealtă disponibilă, o arma care deschidea două porți, una albastră, alta portocalie, oriunde era posibil, adică pereți, plafon sau podea.

Intrând pe una, ieșeai automat pe alta, iar de aici a rezultat o sumedenie de situații fabulos de ingenioase, fiecare dintre ele soluționată aducându-ți o doză masivă de dopamină și de încredere în propriile facultăți mintale.

Ca tramă narativă, Portal te punea în situația de învinge manevrele unei entități de Inteligență Artificială, numită GlaDOS, care pare inițial că e un ghid binevoitor, dar care se dovedește treptat a fi sadică și foarte rău intenționată.

Glasul ei plat (minunat redat de actrița Ellen McLain), chiar și în cele mai dușmănoase momente, e în sine o emblemă a caracterului specific al oricărei interacțiuni pe care le avem sau le vom avea cu AI-ul.

Portal a avut un succes enorm, 120% binemeritat, iar realizatorii și-au folosit toată inspirația pentru a scoate în 2011 Portal 2, în care tot ce era bun în predecesor a fost păstrat, iar tot ce a fost adăugat nou a fost excepțional.

Puzzle-urile au devenit și mai complexe, iar narațiunea a dobândit dimensiuni noi, căci în afară de inteligenta GlaDOS, mai avem de-a face cu o entitate AI, una incompetentă, pe nume Wheatley (excelent animată de glasul lui Stephen Merchant).

Repet, suntem în 2011, când discuțiile despre Inteligența Artificială erau încă preponderent teoretice, însă realizatorii acestor două jocuri intuiau că în relația cu această minte electronică, omul se va confrunta cu potențiale pericole, dar și cu informații și rezultate eronate, pe care unii le iau de bune.

Eu însumi l-am testat pe ChatGPT (vedeți că l-am personalizat folosind un pronume?) și, nu o dată, am primit niște răspunsuri care nu aveau valoare faptică, iar când i-am semnalat asta, a acceptat erorea cu nonșalanță.

Adăugați la asta noianul de produse audio-vizuale de doi lei (numite în engleză ”slop”), și devine limpede că ficțiunea din Portal și Portal 2 e de-a dreptul vizionară.