O latură a lui Theodor Aman pe care i-am descoperit-o mai târziu este aceea a pictorului scenelor mondene ale societății românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Hrănit cu patrimoniul Muzeului de Artă din Craiova, îl asociam cu precădere unor scene istorice de inspirație romantică și unor portrete superbe, dar sobre ale protipendadei din care făcea el însuși parte.

La Muzeul de Artă al României din București, însă, există câteva lucrări în care îl vedem explorând cromatica și lumina impresioniste, zugrăvind în același timp cu multă subtilitate farmecul și metehnele celor avuți.

Niciuna dintre aceste picturi nu e mai sugestivă ca Petrecere cu lăutari.

Exuberant din punct de vedere al coloritului și luminozității, tabloul are două părți distincte.

Cea din dreapta este întruchiparea plictiselii. Deși beneficiază de un fundal sonor animat (vezi mai jos), participanții la sindrofie nu par să se bucure prea mult de viață. Nu doar oamenii sunt atinși de acest morb, ci și câinii, așa cum îi înfățișează Aman cu mult umor.

Ca validare a acestei stări de spirit vin nenumăratele opere literare pe care le-am citit și care o descriu în profunzime, ci și propria experiență.

La diverse concerte, la care artiștii se dădeau de ceasul morții să îi anime pe spectatori, căci din energia lor se hrănesc ei înșiși, am văzut auditori placizi, care se uitau la ceas sau, mai nou, la telefon.

Iar muzica era a-ntâia, credeți-mă.

În partea stânga a tabloului se găsesc lăutarii, iar acolo pânza pulsează de viață. Parcă auzi tot ansamblul de instrumente, ba chiar și strigăturile celui care își acompaniază vocal cobza.

Ca un argument suplimentar al antitezei pe care o construiește Theodor Aman, examinați cu atenție decorurile celor două grupuri.

La cel al plictisițișor sunt mai multe statui, copii frumoase estetic, dar lipsite de suflare.

La cel al lăutarilor e vegetație luxuriantă, adică viață care pulsează.

Și, tot acolo vedem unde se găsește leacul pentru acest mal de siecle care nu cruță nicio epocă, nicio țară, indiferent cât de prospere ar fi.

Acea fetiță nenumită se apropie de lăutari captivată.

Ea încă e curioasă.

Ea încă prețuiește dedicarea.

Ea e încă în viață.

Ea să fie modelul nostru pentru noul an și pentru toți care vor urma.