Amedeo Modigliani ma fascineaza pentru simplul motiv ca este unic. De acord, fiecare pictor e unic, dar la unele picturi tot mai stau pe ganduri; in schimb, cand vad o pictura de Modigliani imediat imi spun: el e.
A pictat foarte multe fete omenesti, toate in acelasi stil, alungite, schematizate, incat ar parea repetitiv. Dar nu e asa, pentru ca, schematizand comunul, a scos in evidenta ceea ce fiecare figura are al ei si numai al ei si i-a conferit un aer de mister indescifrabil.
Modigliani l-a facut pe fiecare unic si, pentru asta, si el este unic.
Pentru cei interesaţi de Modigliani (şi de filme interesante) dacă n-aţi văzut încă filmul care îi poartă numele (Modigliani) atunci vă sfătuiesc să-l vizionaţi cât mai curând.
Îmi plac foarte mult personajele acestui pictor, prin felul în care stilizează alungind siluetele şi gîtul femeilor, prin felul în care redă zona ochilor, prin cromatică… Renunţ pentru o vreme să mai povestesc şcolăreşte despre perioade, stil şi încadrări în epocă. Cine doreşte să ştie mai mult să consulte cel puţin cele două cărţi pe care le-am anunţat în comentariile anterioare la categoria colegului meu (acilea de faţă cu blogul) „Să privim pictura” 🙂 Toate cele bune 🙂