Khaled Hosseini e un scriitor la moda, autor al unui bestseller, The Kite Runner, care a fost si ecranizat. Eu nu aveam habar de toate aceste lucruri cand am dat peste o alta carte a lui, Splendida cetate a celor o mie de sori, care mi-a atras atentia prin faptul ca, pe coperta, are o imagine care mi-a adus instant aminte de Osama.

Asa ca am purces a o citi. Porneste din acelasi izvor ca zguduitorul film afgan, conditia nasoala a femeii intr-o societate fundamentalista islamica, dar se indrepta pe un alt fagas. Actiunea urmareste destinele a doua personaje, Laila si Mariam, ale caror destine ajung la un moment dat sa se incruciseze, pe fondul a mai multe perioade din istoria acestei tari – invazia sovietica, luptele dintre factiunile mujahedinilor si nemilosul regim taliban. Aceasta perspectiva, a istoriei spuse la nivel micro, e chiar interesanta.

Cand vine vorba, insa, de dramele celor doua muieri, cartea, cu tot tragismul ei si riscul ca eu sa par insensibil si chiar porc de catre adeptele Elenei Carstea, capata accente melodramatice atat de acute, incat ar avea capacitatea sa smulga hectolitri intregi de lacrimi gospodinelor romane si numai. E vorba de iubiri din copilarie, pierdute si regasite, vise destramate si intremate iar, sacrificiu si dragoste, toate spuse cu acel stil pe care a trebuit sa il suport pe vremea cand nu aveam televiziune prin cablu si trebuia sa ma uit si la telenovele.

Asa ca, daca aveti chef sa va induiosati, dar nu vreti sa va arate lumea cu degetul ca va uitati la seriale siropoase, cititi Splendida cetate a celor o mie de sori, pentru ca o puteti face si pe furis.