Daca referitor la First Man mai exista rezerve asupra impactului pe care il va avea in cursa pentru Oscarurile din 2019, despre A Star Is Born opiniile sunt unanime: va fi unul dintre favoriti.

Povestea nu este batatorita, ci de-a dreptul astfaltata: exista o versiune din 1937, cu Fredric March si Janet Gaynor (pe care multi inca o considera etalonul), una din 1954, cu James Mason si Judy Garland (despre care am scris aici), una din 1976, cu Kris Kristofferson si Barbra Streisand (cu care aceasta din 2018 are cele mai multe in comun) si, colateral, chiar The Artist al lui Michel Hazanavicius.

Asadar, originalitatea absoluta nu este nici pe departe un merit al acestei pelicule a lui Bradley Cooper, insa exista atatea altele, incat toate reverberatiile pe care le-a starnit sunt pe deplin justificate.

Bradley Cooper apartine unei lungi serii de actori inzestrati care au facut si pasul catre scaunul regizoral si o constatare generala e ca un astfel de cineast nou-nascut are un preaplin stilistic de dat, ingroasa tusele, ca sa fie sigur ca ii iese ce si-a propus. Cooper nu face exceptie de la acest zel de neofit, insa aspectele pe care s-a gandit sa le accentueze i-au iesit bine si foarte bine.

Rapid se remarca faptul ca Bradley Cooper regizorul este indragostit de figura omeneasca, in dulcele stil clasic al lui Ingmar Bergam sau chiar in cel inventiv din punct de vedere al unghiurilor al lui Wong Kar Wai. Nimic rau in asta, mai ales ca astfel de prim-planuri prelungi alterneaza cu scene dinamice din punct de vedere sonor si vizual, montate cu mult fler.

Insa reusita-i cea mare este ansamblul de interpretari extraordinare. Ca protagonist macinat de vicii, dar cu o autentica pasiune pentru muzica si capabil de simtaminte curate, Bradley Cooper se ridica la inaltimea unui Jeff Bridges in Crazy Heart (e greu sa nu gasesti asemanari intre cele doua partituri), ba chiar pluseaza cu unele momente de superba afectiune si admiratie fata de talentul colegei de ecran. Specialistii il considera favorit la Oscarul pentru rol principal, insa stiind ca are predecesori ilustri cu profiluri similare (Bridges pe care l-am amintit mai sus, dar si Robert Duvall in Tender Mercies), nu ma aventurez prea departe cu pronosticurile, desi a-l vedea cu statueta in mana nu m-ar deranja deloc. Mai ales ca el insusi canta si o face excelent.

Ne intoarcem la Bradley Cooper regizorul si ne scoatem palaria cu boruri largi in fata modului cum a exploatat imensele capacitati artistice ale acestei unice Lady Gaga: o voce minunata, pe care n-am remarcat-o niciodata atat de pregnant, imbinata cu uimitoare disponibilitati dramatice, toate pe fondul unei naturaleti adorabile (si sa nu uitam ca e campioana la extravagante). Gestul cu profilul care ii scoate in evidenta nasul este un veritabil imn inchinat frumusetii imperfecte.

Reactiile chimico-emotionale dintre cei doi sunt intense, iar cand canta devin de-a dreptul entuziasmante. Si iar ma intorc la Bradley Cooper regizorul si la o alta distinctie ce i se cuvine: modul cum muzica exceptionala este integrata unei povesti ambitoase, in care se strecoara, pe langa clasica sageata la adresa lumii show-biz-ului, si consideratii despre impactul copilariei disfunctionale si a vesnicei confruntari intre liber arbitru si conditionare in cazul dependentilor de diverse substante.

Distributia care ii inconjoara pe cei doi magnifici protagonisti face treaba excelenta, fara exceptie. Se distinge, bineinteles, Sam Elliott, despre care indraznesc sa afirm ca ii revin cele mai adanci replici, dintre care una, rostita cu o superba gravitate spre finalul filmului, aduce un subtil omagiu celorlalte ecranizari ale acestei povesti si arata de ce era si aceasta necesara:

Pentru ca este despre perpetuul motorul omenirii – dragostea – si dusmanii care ii stau in cale.

Mai e mult pana departe, insa nu ma pot abtine sa nu fac o socoteala preliminara.

Cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai actor intr-un rol principal, cea mai buna actrita intr-un rol principal, cel mai bun actor intr-un rol secundar, cel mai bun scenariu adaptat, cea mai buna coloana sonora, cel mai bun montaj, cea mai buna scenografie, cea mai buna melodie (daca nu chiar doua).

Potentiale nominalizari la Oscar care, concretizate, pot face istorie pentru Bradley Cooper si pentru al sau A Star is Born.