Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (31)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Sesiunile de degustare estivale au un farmec aparte.

După ce ai fost asaltat de caniculă o zi întreagă, să te refugiezi în răcoarea unui local primitor, precum cel de la SteSo, să reîntâlnești amici simpatici și să savurezi un vin bun scos de la rece sunt moduri incomplete, dar semnificative de a atinge paradisul.

Exact așa s-a întâmplat la cea mai recentă ediție a evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin, care ne-a readus în atenția simțurilor vinurile de la Crama Liliac.

Nu era prima dată când îi întâlneam creațiile oenologice, prezentate cu aceeași pasiune lejeră de Alexandru Zeca, însă configurația de acum a fost perfect adaptată perioadei de vipie, iar a alege care asociere vin-brânză a fost cea mai reușită s-a dovedit a fi o sarcină plăcut de dificilă.

Au candidat un triumvirat impecabil negociat între o Fetească Neagră, Cabernet Saugvignon și Merlot, dar și un vin desert care trebuie să se fi apropiat de nectarul consumat cu nesaț de zeii olimpieni.

Însă votul meu definitiv și irevocabil s-a oprit asupra împrecherii Liliac Cuvee Antonia și Camembert Delaco.

Fiecare dintre cei doi consorți senzoriali corespundea filosofiei că, pentru o viață fericită, e bine să fii cuminte, dar nu foarte cuminte.

Acest vin sec al celor de la Liliac este un cupaj din patru soiuri (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Neuburger), ceea ce ar părea neverosimil, dacă experți în domeniu nu m-ar fi convins că e deja o practică încetățenită în contemporaneitatea oenologică. Mirarea mi-a fost stârnită în principal de un echilibru gustativ desăvârșit, de aciditatea discretă, tipică terroirului transilvănean și de asemănarea cu foarte italienescul Limoncello.

Iar cine mă trimite în Italia, oricum ar fi, are recunoștința mea deplină.

În același spirit, al plăcerii discrete, se înscrie și brânza Camembert, care deși este una cu mucegai, nu are intensitatea unui Roquefort, bunăoară, și își lasă aromele să se dezvăluie molcom, cu acea leneveală specifică unui relaș pe plajă.

Evident că o astfel de moliciune atrăgătoare s-a lăsat stropită de buchetul cupajului Antonia, iar eu, fără a părăsi Craiova, am petrecut un sejur atemporal într-o stațiune de vis, din vis.

Sursă imagini: Amicul Daniel Botea, mai democratic ca în alte dăți.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (30)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Era o seară ploioasă de vineri.

Neliniștea alegerilor ce urmau să vină plana asupra tuturor.

Vedeam și simțeam toate acestea, dar eram ferit de morbul bacovian pe care îl proiectau, pentru că mă găseam alături de colegii mei de spiță blogosferică la o nouă ediție de Brânzeturi cum se… cuVin.

Fiecare dintre aceste evenimente sibaritic-sociale este special, dar acesta a fost unul aparte, pentru că, în cadrul lui, am regăsit vinuri ale Cramei Corcova, prezentate chiar de proprietarul român al întreprinderii, Șerban Dâmboviceanu, el însuși protagonistul uneia dintre cele mai reușite incursiuni culturalo-bahice de la începuturile-mi în domeniu.

Într-o lume agitată, în perpetuă schimbare, a fost mai mult decât dătător de speranță să văd că eleganța, bonomia și generozitatea în explicații care l-au caracterizat atunci au rămas neschimbate.

În dialogul cu domnia sa, am revăzut și sporit impresia că domeniul Corcova este un tărâm unde s-a consumat multă istorie.

În cadrul discuției, am aflat că, în unele porțiuni ale viei, solul păstrează scoci antediluviene, de pe vremea că mealegurile noastre erau acoperite de un ocean, iar omenirea era doar un un vis îndepărtat.

Mihai Viteazul, care, până să ajungă ban al Craiovei sau domn al Țării Românești, a fost și bănișor de Strehaia, a făcut danii unor apropiați unele podgorii din zonă, iar crama existentă la 1907 a fost arsă în focul răscoalei din acel an.

Sub atenta și priceputa oblăduire a prințului Anton Bibescu, un veritabil crai de curte veche (dar asta e o altă poveste), ingineri austrieci au construit facilități moderne, care au rezistat până în prezent, tancurile de ciment, bunăoară, fiind utilizate chiar și acum în procesul de vinificare.

Și, fără să fi premeditat în vreun fel asta, permanența istoriei s-a manifestat și în acea combinație vin-brânză care m-a cucerit cel mai mult senzorial și intelectual.

Și atunci, și acum am fost captivat de discreta distincție a unui Sauvingnon Blanc, care, deși e plasat la început de degustare tocmai pentru această virtute a sa, nu trece neobservat, nu se strecoară prin istorie fără să lase vreun omagiu muzei Mnemosina.

Un vin sec, dar care a generat colocvii oricum, numai seci nu.

Dar, conform principiului enunțat de Heraclit, totul curge, așa că, față de Mozzarella Fresca de atunci, acum vinul și-a cununat aromele cu Camembert Delaco, tot o brânză din lapte de vacă, tot onctuoasă și mătăsoasă ca textură, dat una matură, că doar m-am mai maturizat și eu între timp, nu?

Am fost găzduiți de spațiul șugubăț al localului 12Doișpe, care invita la un dialog pe măsură, udat de licoare bahică din belșug, dar și hidratați cu neprețuita apă de masă Dolce Vita, care a neutralizat binecunoscutele efecte secundare ale vinului, lăsând să domnească încrederea, speranța și umorul.

Hai să le facem permanente, ce ziceți?

Credit foto: Daniel Botea, zis și CCRu’.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (5)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

degustare2

Toamna se culeg strugurii, insa eu am mers mai in profunzime cu acest proces si am participat la inca o editie a evenimentului Branzeturi cum se … cuVin, organizat la 13 septembrie de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro in primitoarea incinta a Restaurantului Epoca, unde am savurat vinuri oferite de Vinarte si branzeturi de la Delaco.

A fost un festin a la Lucullus desfasurat pe repede inainte. In orice alte conditii, as fi fost un pic contrariat de viteza desfasurarii evenimentelor, insa acum am avut ocazia sa-l cunosc pe Avram Laurentiu Achim, presedintele Federatiei Romane a Sommelier-ilor; alert, debordand de energie si informatii, ne-a condus cu precizia si autoritatea unui profesor universitar prin cele sapte soiuri de vin (cele sase supuse votului si bonusul devastator de delicios de la final) si, pentru prima data in multi ani, mi-a parut rau ca am ramas cu apucaturi proaste din facultate si nu mi-am luat niciun fel de notite.

degustare1

Unde mai pui ca l-a suplinit in ce priveste explicatiile gastronomice si pe Alin Santimbrean, care nu ni s-a alaturat decat spre final, dar care si-a pus din nou amprenta asupra papilelor noastre gustative, gasind exact combinatiile senzoriale menite sa completeze intruparile licorii lui Bachus care ni se serveau.

Poate cea mai importanta informatie/deprindere pe care am extras-o din expozeele lui Avram Laurentiu Achim (caruia ii puteti degusta formidabila expertiza pe www.savorhd.tv) a fost „al treilea nas”; obisnuit fiind doar cu „doua nasuri”, am constatat cu bucuria celui nu foarte rasfatat de abilitati gustative, ca dupa a treia agitare a paharului, am inceput sa deslusesc si sa traiesc acele metafore sinestezice care pana atunci imi pareau inaccesibile.

degustare3

Multi nu stiu pe cine sa aleaga la scrutinul decembrie, insa acum, in septembrie, eu, unul, am stiut clar ce votez – combinatia Camembert – Ile de France si Cuvee d’excellence – Riesling italian.

Camembert-ul, o branza emblematica a Frantei, a aparut spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, produsa fiind, se pare, de Marie Harel, sotia unui fermier din Normandia, sub indrumarea unui preot originar din regiunea Brie. Fabricata din lapte de vaca si cu o textura moale si cremoasa, Camembert se leaga in mintea mea de ceasurile curgande ale lui Salvador Dali si exact aceasta a fost senzatia pe care am simtit-o, de alunecare molatica, deloc grabita, care iti da timp sa ii patrunzi toate tainele.

Vinul Cuvee d’excellence – Riesling Italian a intregit desfatarea gustativa cu gustul sau acid, dar discret, care nu-mi lasa cavitatea bucala sa dormiteze, mangaita fiind de Camembert, ci o mai ciupea cand si cand pentru a conferi o nota de placere suplimentara. Nu stiu daca oi avea stramosi de neam mare, insa am o banuiala ca acest vin m-a atras si pentru ca fost innobilat in barrique-uri franceze, unde a fost lasat la maturat timp de 3 luni.

degustare6

Ca exercitiu de sinteza, pot spune ca:

La Camembert – Ile de France am simtit: curgere.

La Cuvee d’excellence – Riesling Italian am simtit: ciupitura.

La combinatia lor am simtit: masaj.

Si ca am adus vorba de alegeri, sa tot fii cetateanul turmentat, daca ai parte de asemenea evenimente.

degustare5