Sesiunile de degustare estivale au un farmec aparte.

După ce ai fost asaltat de caniculă o zi întreagă, să te refugiezi în răcoarea unui local primitor, precum cel de la SteSo, să reîntâlnești amici simpatici și să savurezi un vin bun scos de la rece sunt moduri incomplete, dar semnificative de a atinge paradisul.

Exact așa s-a întâmplat la cea mai recentă ediție a evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin, care ne-a readus în atenția simțurilor vinurile de la Crama Liliac.

Nu era prima dată când îi întâlneam creațiile oenologice, prezentate cu aceeași pasiune lejeră de Alexandru Zeca, însă configurația de acum a fost perfect adaptată perioadei de vipie, iar a alege care asociere vin-brânză a fost cea mai reușită s-a dovedit a fi o sarcină plăcut de dificilă.

Au candidat un triumvirat impecabil negociat între o Fetească Neagră, Cabernet Saugvignon și Merlot, dar și un vin desert care trebuie să se fi apropiat de nectarul consumat cu nesaț de zeii olimpieni.

Însă votul meu definitiv și irevocabil s-a oprit asupra împrecherii Liliac Cuvee Antonia și Camembert Delaco.

Fiecare dintre cei doi consorți senzoriali corespundea filosofiei că, pentru o viață fericită, e bine să fii cuminte, dar nu foarte cuminte.

Acest vin sec al celor de la Liliac este un cupaj din patru soiuri (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Neuburger), ceea ce ar părea neverosimil, dacă experți în domeniu nu m-ar fi convins că e deja o practică încetățenită în contemporaneitatea oenologică. Mirarea mi-a fost stârnită în principal de un echilibru gustativ desăvârșit, de aciditatea discretă, tipică terroirului transilvănean și de asemănarea cu foarte italienescul Limoncello.

Iar cine mă trimite în Italia, oricum ar fi, are recunoștința mea deplină.

În același spirit, al plăcerii discrete, se înscrie și brânza Camembert, care deși este una cu mucegai, nu are intensitatea unui Roquefort, bunăoară, și își lasă aromele să se dezvăluie molcom, cu acea leneveală specifică unui relaș pe plajă.

Evident că o astfel de moliciune atrăgătoare s-a lăsat stropită de buchetul cupajului Antonia, iar eu, fără a părăsi Craiova, am petrecut un sejur atemporal într-o stațiune de vis, din vis.

Sursă imagini: Amicul Daniel Botea, mai democratic ca în alte dăți.