Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut – Ediția parțială, dar relevantă

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Și iată că se făcură și 14 ani de Craiova Blog Meet.

Paisprezece ani de când niște oameni, care, inițial, nu aveau nimic în comun decât că scriau în acel jurnal digital numit blog, dar care au devenit colegi și prieteni.

O asemenea ocazie se cerea sărbătorită și așa s-au și petrecut lucrurile, prin intermediul unuia dintre evenimentele care au potențat liantul dintre bloggerii craioveni – Brânzeturi cum se… cuVin.

Prietenii la prieteni trag, așa că vinurile au fost aduse de vechii noștri binefăcători de la Domeniile Vînju Mare, brânzeturile de la Delaco, iar găzduirea a fost oferită de somptuoasa Casă a Universitarilor din Craiova.

Din motive obiective nu am ajuns decât în a doua parte a celebrării și, nevrând să mă las furat de tentația de a arde etapele degustării pe repede înainte, m-am alăturat colegilor deja foarte veseli (vezi imaginea de mai jos) la secțiunea dedicată vinurilor roșii, una dintre marile specialități ale celor de la Vînju Mare, după cum povesteam aici.

Iar de cum buzele mi-au atins Vinul Principelui Fetească Neagră, asociat cu Cașcaval Sofia de la Delaco, am știut că aceea va fi impresia care va guverna amintirea acestui Blog Meet aniversar.

Feteasca Neagră mi-a dăruit întotdeauna motive de patriotism sănătos și savuros.

Când un francez apropiat familiei mele a venit pentru prima dată pe la noi, am ales să îl servim cu Fetească Neagră și a fost încântat.

La Muzeul Vinului din Bordeaux, un veritabil templu modernist dedicat acestei licori magice, Feteasca Neagră este prezentată la loc de cinste de panoul soiurilor de pretutindeni din lume.

Feteasca Neagră e a noastră.

Însă acest Vin al Principelui, deși vădit autohton, m-a trimis pe mine, oltean fiind, pe meleaguri dobrogene. Era ceva unduitor, oriental la aroma pe care i-o cunoșteam îndeobștei Fetească Negre.

Simțurile nu m-a înșelat, căci am aflat de la reprezentanții celor de la Vînju Mare că în acest vin s-a strecurat și nițel Shiraz, soiul acela originar din Persia antică, tărâmul unui Omar Khayyam, Hafez sau Saadi, care au cântat această băutură zeiească în moduri de un lirism inegalabil.

La contribuția de autohton autentic a contribuit și molcomul Cașcaval Sofia, care, ca un baci înțelept, a venit să întregească transhumanța asocierii culinar-bahice. Poate nu e o întâmplare că termenul de cașcaval e considerat de unii a veni de la cuvântul ”caș” din limbajul păstoresc al aromânilor.

Romanitatea sud-dunăreană și cea nord-dunăreană și-au da mîna, așa cum bloggerii craioveni își dau mâna de paisprezece de ani încoace.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (31)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Sesiunile de degustare estivale au un farmec aparte.

După ce ai fost asaltat de caniculă o zi întreagă, să te refugiezi în răcoarea unui local primitor, precum cel de la SteSo, să reîntâlnești amici simpatici și să savurezi un vin bun scos de la rece sunt moduri incomplete, dar semnificative de a atinge paradisul.

Exact așa s-a întâmplat la cea mai recentă ediție a evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin, care ne-a readus în atenția simțurilor vinurile de la Crama Liliac.

Nu era prima dată când îi întâlneam creațiile oenologice, prezentate cu aceeași pasiune lejeră de Alexandru Zeca, însă configurația de acum a fost perfect adaptată perioadei de vipie, iar a alege care asociere vin-brânză a fost cea mai reușită s-a dovedit a fi o sarcină plăcut de dificilă.

Au candidat un triumvirat impecabil negociat între o Fetească Neagră, Cabernet Saugvignon și Merlot, dar și un vin desert care trebuie să se fi apropiat de nectarul consumat cu nesaț de zeii olimpieni.

Însă votul meu definitiv și irevocabil s-a oprit asupra împrecherii Liliac Cuvee Antonia și Camembert Delaco.

Fiecare dintre cei doi consorți senzoriali corespundea filosofiei că, pentru o viață fericită, e bine să fii cuminte, dar nu foarte cuminte.

Acest vin sec al celor de la Liliac este un cupaj din patru soiuri (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Neuburger), ceea ce ar părea neverosimil, dacă experți în domeniu nu m-ar fi convins că e deja o practică încetățenită în contemporaneitatea oenologică. Mirarea mi-a fost stârnită în principal de un echilibru gustativ desăvârșit, de aciditatea discretă, tipică terroirului transilvănean și de asemănarea cu foarte italienescul Limoncello.

Iar cine mă trimite în Italia, oricum ar fi, are recunoștința mea deplină.

În același spirit, al plăcerii discrete, se înscrie și brânza Camembert, care deși este una cu mucegai, nu are intensitatea unui Roquefort, bunăoară, și își lasă aromele să se dezvăluie molcom, cu acea leneveală specifică unui relaș pe plajă.

Evident că o astfel de moliciune atrăgătoare s-a lăsat stropită de buchetul cupajului Antonia, iar eu, fără a părăsi Craiova, am petrecut un sejur atemporal într-o stațiune de vis, din vis.

Sursă imagini: Amicul Daniel Botea, mai democratic ca în alte dăți.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (29)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

O seară muzicală superbă (fapt la care voi reveni mai jos) a avut drept încununare participarea tardivă, dar nu incompletă (căci am recuperat rapid) la o nouă ediție de sibaritism oenologico-culinar, cunoscut în Bănie și sub numele de Brânzeturi cum se… cuVin.

Oaspeții generoși care ne-au furnizat licorile bahice de data aceasta au fost cei de la Viile Metamorfosis din regiunea de mare tradiție Dealu Mare, pe care, pe măsură ce o descopăr, o asemuiesc cu Toscana cea glorioasă a surorii noastre de gintă latină.

De această cramă mă leagă o amintire foarte plăcută de acum ceva ani, când, la un târg de vinuri organizat de prietenul nostru neabătut, domnul Doru Ionescu, am descoperit pitorescul senzorial al soiului Shiraz (știu, e Syrah în Europa, dar trimiterile la Omar Khayyam et comp. sunt irezistibile), prin intermediul unui vin Metamorfosis.

Iar acum, mulțumită doameni Valerica Coza, l-am regăsit și îl voi savura din nou.

Însă, dacă e să aplic principiul latin sine ira et studio, vinul care a fost primus inter pares al serii nu poate fi decât încă o metamorfoză superbă a soiului Cabernet Sauvignon în Cantus Primus, asociat cu de-a pururi gustoasă brânză Grana Padano de la Delaco, cu textura ei inimitabilă.

Un buchet oenologic de arome bogat ca o cunună de lauri, dublat de distincția asumată a imaginii de ansamblu a acestui vin, care beneficia pe etichetă chiar de un citat din operă grandioasă a lui Ovidiu.

Cum am menționat anterior, veneam de la Filarmonica ”Oltenia” Craiova, unde ascultasem Stabat mater, emoționantă operă a lui Pergolesi, ale cărei versuri sunt, de asemenea, în latină.

Acest contact multiplu cu o limbă antică ai cărei beneficiari suntem m-a făcut să simt acea continuitate a istoriei care e reazăm subtil într-o lume atât de agitată.

Desfășurată în ambianța primitoare și aristocratică a Casei Universitarilor din Craiova, această seară de degustare a inclus și un moment de anulare a unui vot, că doar ne-am obișnuit cu asta.

Totuși, spre deosebire de mulți concetățeni ai mei, eu nu vreau turul doi înapoi, ci doar să se organizeze ale scrutine gustative.

Cu cât mai dese, cu atât mai bine.

Credit foto: Daniel Botea, zis și CeCeReu’.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (25)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

De ceva vreme încoace, amicul Daniel Botea, care e trupul și sufletul evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin, a ales să organizeze acea degustare care pică în preajma Zilei Basarabiei cu licori viticole din Republica Moldova.

Am avut astfel câteva ocazii de a descoperi ce buni meseriași într-ale vinului sunt vecinii și rudele noastre de peste Prut.

Acum a venit rândul celor de la Purcari să întărească această impresie.

Crama Purcari e un nume deja consacrat în România, iar când zic asta îi am în minte pe numeroși prieteni pe care i-am văzut alegând un produs al acesteia când sunt în restaurant.

Nu e de mirare, pentru că, dincolo de calitatea oenologică, această companie este dezvoltată după toate canoanele unei afaceri moderne, are filiale în mai multe țări, exportă vinuri în toate colțurile lumii, inclusiv în țări musulmane și se extinde neîncetat.

Dată fiind această amploare a portofoliului, am fost condamnați la o degusta doar câteva mostre din oferta lor de vinuri, urmând acel cursus honorom care însoțește îndeobște evenimentele noastre – de la vinuri spumant la cel roșii, cu diverse opriri pe tărâmul celor albe sau rose. Ghid prin toate ne-a fost Rebeca Didu, reprezentant zonal al Cramei Purcari.

Spre mirarea mea, din suita de delicii gustative a serii, cavitatea mea bucală și structura mea corticală au înregistrat cel mai apăsat împerecherea Domeniile Cuza Rose (cupaj Merlot și Saperavi) + British Cheddar Delaco D’Excepție.

Numele gamei de vinuri provine de la satul Alexandru Ioan Cuza din raionul Cahul, unul dintre acele ținuturi sudice și cu o istoria zbuciumată din Republica Moldova.

Să fi contat aceasta și încântarea faptului că numele acestui domnitor e evocat și peste Prut la preferința pe care am avut-o pentru acest vin?

Se prea poate, dar în mod cert au atârnat în balanță și arsenalul său de arome, precum și senzația pe care mi le-au provocat.

Dacă ar fi să îl caracterizez printr-un singur cuvânt, acesta ar fi tăios. Da, știu, epitetul pare a avea conotații negative, dar, de data aceasta, a întruchipat o virtute aparte.

Prin tot spectrul de la culoare la gust, acest rose a acționat cu fermitate, impunându-și personalitatea direct și fără echivoc.

Asta l-a armonizat foarte bine cu brânza britanică Cheddar, al cărei gust jucăuș și textură la rându-i fermă, dar nu intransigentă, a potențat aerul impunător al vinului.

O surpriză a serii a fost că hidratarea, indispensabilă unei degustări reușite și fără urmări, a fost asigurată prin bunăvoința colegei noastre Diana, care ne-a pus la dispoziție un stoc considerabil al unei mărci locale, Dolce Vita.

Despre caracteristicile acestui sortiment de apă ni s-au spus următoarele:

Provine dintr-un izvor local și are un pH de 7.5, fiind produsă după ultima tehnologie de filtrare și tratare. În producție se folosește tratamentul cu OZON, care este un tratament natural de sterilizare și curățare a apei. Totodată purificarea apei se face cu o bariera de filtre în cascada de pana la 0,1 microni, ceea ce face ca apa să fie microbiologic pură, iar din ea să fie eliminați nitrații, nitriții sau metale grele.

A pornit ca o afacere de familie în anul 2008, fabrica având sediul în Ișalnița.

Și uite-așa am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa despre cum, în deja tradiționalul spațiu de la C House Milano Craiova, am mai făcut un mic pas spre a fi din nou împreună cu aceia de care istoria ne-a depărtat vremelnic.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (23)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Am călătorit mult pe meridianele vinurilor oltenești, atât de mult, încât pelerinaju-mi mă aduce deja des în compania unor licori pe care le-am mai întâlnit cândva.

De data asta le-am întâlnit chiar pe cele din gama Pelerin a Domeniului Drăgași din jutețul Vâlcea, pe care am avut ocazia să le degust acum ceva ani.

Aventura acelei crame era atunci la început.

Acum le-am regăsit creațiile oenologice mai îndrăznețe, mai pitorești, mai inovative. Un exemplu peremptoriu este faptul că nu s-au dat în lături de a realizat un vin Rose din struguri albi, contrazicând practica obișnuită de utilizare a strugurilor roșii.

Am aflat, pentru prima dată în viața mea despre tehnica de vinificație Ramato, prin care mustul rămâne în contact cu pielițele mai mult timp în perioada fermentării.

Toate acestea ne-au fost prezentate de Alina Bușu, reprezentanta Domeniului Drăgași, în ale cărei energie și pasiune am descoperit încă o dată acest spirit animat al cramelor private din România care sfidează terroir-ul economic, legislativ și politic neprielnic din țărișoara noastră și care își fac treaba admirabil de bine.

Și așa cum conchideam alături de comesenii mei, gustul unui vin are ceva senzorial, dar și cultural, iar asta mi s-a relevat cu foarte multă pregnanță în asocierea culinară cea mai spectaculoasă a serii – Arhon Cabernet Franc 2017 și Grana Padano Delaco D’Exceptie.

O combinație care m-a transportat înapoi în timp în două feluri.

Unul a fost stârnit de numele vinului, ”Arhon”. Alina Bușu ne-a explicat că intenția a fost de a face trimitere la rangul boieresc din vechime, știut fiind că pântecoșii potentați de pe meleagurile noastre se dădeau în vânt după vinurile roșii, așa cum minunat ne povestește Sadoveanu.

Imaginația mea a fost, însă, împinsă și mai departe, către arhonții din Atena antică, magistrații care împărțeau dreptatea.

Și tot dreptate îi dau și eu unui contemporan al acestor arhonți, lui Epicur, care spunea:

N-ai nevoie de multe să fii fericit.

Un pic de brânză, un pic de vin și prietenii alături.

Exact ce s-a întâmplat la această ediție de Brânzeturi cum se… cuVin, organizată de Asociația Bloggerilor Olteni și de la DictionarCulinar.ro și găzduită de C House Milano Craiova.

Dar împerecherea Arhon Cabernet Franc 2017 și Grana Padano Delaco D’Exceptie mi-a facilitat o călătorie retrospectivă și pe coordonate pur senzoriale.

La chiar prima dintre aceste degustări, care au ajuns deja la un număr îmbucurător de mare, combinația brânză-vin care mi-a câștigat papilele gustative era una formată tot dintr-un vin roșu și Grana Padano.

E ceva aparte în modul cum vinul cel purpuriu se strecoară între bucățelele sfărmate ale brânzei.

E ceva anume în subtila lor interacțiune.

E ceva special în alchimia unică pe care o degajă.

Am trăit în prezent, dar și în trecut.

Și mi-am adus aminte de nemuritoarele vorbe ale lui Omar Khayyam:

Bea vin: timpul te paște, viclean,

Zadarnic fugi, te-ajunge din urmă

Și-o zi ca asta să regăsești

Nu mai putea-vei mâine.

Imaginile au fost suprinse de degustătorul-șef Daniel Botea.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (22)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Se spune că trăim pentru a ne împinge limitele cât mai departe.

Dacă e pe așa, exact asta asta am făcut la cea mai recentă ediție a Brânzeturilor cum se… cuVin, unde programul a inclus nu mai puțin de opt vinuri diferite.

Cum spune un cursant al meu foarte hâtru:

Nici ție nu ți-e ușor.

Furnizor de plăceri gustative au fost Crama Gramofon Wine, pentru vinuri, și Delaco, pentru brânzeturi.

Crama Gramafon, localizată în această Burgundie de România, adică regiunea Dealu Mare, nu are un nume întâmplător, deoarece unul dintre aceia care a fondat-o are legături puternice cu lumea muzicii.

Nici vulpoiul care apare pe etichetele multora dintre sticle nu e lipsit de tâlc, dar aceasta este o poveste pe care vă las să o descoperiți când veți ajunge la unul din multele evenimente muzicale pe care cei de la Crama Gramofon le organizează pe domeniul lor.

Ajuns aici, o să fac o excurs despre pasiune.

Urmărind-o pe Sabina Stroe-Bibescu, reprezentanta pasionată a cramei, în timp ce descria geneza acestei aventuri oenologice, care a inclus, printre altele, pasiunea fondatorului pentru vin, mi-am dat seama că, uneori, scrierile acelea pe care le numim îndeobște motivaționale au dreptate.

Nu poți face nimic fără pasiune.

Da, e nevoie de muncă, de știință, de sacrificiu, de orientare spre rezultate.

Dar fără pasiune niciuna dintre cele de mai sus nu stă în picioare prea mult.

Altfel cum ar mai fi putut îndrăzni cei de la Gramofon Wine și toți asemeni lor pe care am avut ocazia să îi cunosc până acum să pășească pe un teritoriu minat de volatilitatea gusturilor publicului și de o competiție acerbă?

În lumea aceasta a vinului e un nivel atât de înalt de pasiune dublată de profesionalism, că n-ar strica să dea lecții și altora.

Îmbrăcate în straie atât de muzicale, era inevitabil că împerecherile vinurilor cramei Gramofon Wine cu brânzeturile Delaco vor sta sub semnul sonorității armonioase.

Și așa a fost. Fiecare combinație a avut triluri aparte, cu care am rezonat mai mult sau mai puțin. Au fost sonate albe, lieduri rose sau simfonii roșii.

Dar, dacă e să aleg compoziția care mi-a plăcut cel mai mult, aceasta a fost cea care a deschis festivalul gustativo-sonor și care a adus împreună Gramofon Wine Prosecco și Aperifrais Ile de France.

A fost uvertura serii și a fost echivalentul acelor talgere lovite și a gongului care te anunță că te așteaptă un festin.

Numele de Prosecco nu este fără temei, căci această licoare este realizată după toate canoanele italiene, iar acest detaliu, împreună cu combinația foarte vivace dintre perlajul și aciditatea vinului și varietatea aromelor bucățelelor de brânză m-au condus cu gândul către Uvertura din Wilhelm Tell de Rossini, căreia pur și simplu nu îi poți rezista.

Localul care ne-a găzduit și de data aceasta a fost C House Milano Craiova care, dat fiind specificul muzical al serii, s-a transformat temporar în chiar Scala din Milano.

Nu credeam a învăța vreodată că vinurile se și ascultă!

Imaginile au fost surprinse de comeseanul și prietenul Daniel Botea.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (18)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Această ediție de sibaritism colectiv al condeierilor virtuali din Craiova (organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro) a fost una incompletă pentru mine, pentru că, din motive teatrale, n-am ajuns decât la ultimele trei împerecheri de vinuri și brânzeturi.

Incompletă, dar compactă, pentru că toată experiența mea de la această degustare poate fi rezumată printr-o sintagmă de pe vremuri, dragă unora, odioasă altora – Trei culori cunosc pe lume.

Căci din gama variată a celor de la Domeniile Franco-Române mi-au ieșit în calea papilelor gustative Arrogance Alb Demisec 2021, Arrogance Rose sec Bio 2021 și Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018.

Câte un reprezentant al fiecărei mari familii de vinuri, al căror veșnic câmp de bătălie este cavitatea bucală a fiecăruia dintre noi, precum Arrakis pentru Atreides, Harkonnen și Imperiul Galactic.

În ceea ce mă privește, câștigător de data aceasta a fost vinul roșu, Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018 a cărui consoartă din Casa Brânzeturilor a fost, oficial, Grana Padano Delaco D’Exceptie.

Pinot Noir este un vin capricios, nu doar pentru cerințele aparte pe care le are pentru a parcurge lungul proces de la strugure la licoare, ci și pentru relația mea senzorială cu el de-a lungul timpului.

Nu mi-aduc aminte multe dăți în care să fi rezonat cu el ca acum. Și asta nu s-a întâmplat, pentru că, precum spunea o colegă de degustare, ”e un vin bărbătesc”.

Nu, chestiunile de gen nu au nicio legătură. A fost pur și simplu o atracție instantanee, potențată de prezența brânzei Grada Padano, una dintre preferatele mele, cu textura ei granulată și gustul fin, dulceag, ușor sărat.

Pentru că Daniel a ales să așeze mai multe brânzeturi pe același platou, i-am acordat acestui Pinot Noir de la Domeniile Franco-Române niște aventuri extraconjugale cu Emmentaler Delaco sau cu British Cheddar Delaco D’Exceptie.

Iar rezultatul a fost același. Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018 a rămas stăpân al plăcerii mele din acea seară.

Dacă voi ajunge din nou la Dealu Mare, îl voi caută acasă, la Domeniile Franco-Române.

Până atunci, le mulțumesc reprezentantului acestei crame, Mihai Frîncu, pentru prezentări oenologice și dezinvoltură, lui Daniel Botea, pentru că a ajuns degustător autorizat de brânzeturi și ne mai dă și nouă dintre ele, precum și celor de la C House Milano pentru găzduire.

Imaginile sunt meșteșugit surprinse de colegul Ion Mihăescu de la immedia.ro.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (15)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Se spune că dragostea este și o chestiune de sincronizare.

E greu de răspuns în ceea ce privește simțămintele omenești, dar, dacă aplicăm aforismul la cea mai recentă participare a mea la Brânzeturi cum se… cuVin.

Desfășurat la C House Milano Craiova, care transmite o senzație de transparență, de legătură cu exteriorul, fără a te face să te simți expus, evenimentul începuse cu ceva timp înainte să îi calc pragul.

Circumstanțe atenuante aveam; fusesem la un superb concert la Filarmonica ”Oltenia” din Craiova, intitulat Wind, Water, Earth, și, îmbătat de muzica de excepție ascultată acolo, am trecut într-un alt registru al simțurilor.

Fără a mă îmbăta din nou, bineînțeles.

Îndatoritor ca întotdeauna, colegul și prietenul Daniel îmi oprise împerecherea brânză-vin scursă până la sosirea mea și am încercat-o, dar a fost un proces pe repede înainte, așa că efectul a fost nesemnificativ.

Însă, după ce mă acomodasem noii atmosfere, am sosit tandemul Herb Busuioacă de Bohotin de la Crama Averești și Aperifrais Ile de France, Provence si Cote D’Azur de la Delaco.

Brânza, în forme și arome, a fost invitatul special al serii, așa cum Alexandru Tomescu ne vizitează periodic și ne încântă cu vioara-i Stradivarius. Și, tot cum marele artist produce efecte sonore de o uluitoare varietate, acele mici bucățele de brânză (amestec de cremă de brânză și smântână) se manifestau în felurite moduri asupra papilelor gustative, grație adaosului de mirodenii diverse: ardei roșu, piper alb, verde sau negru, cuișoare, busuioc, cimbru sau arpagic.

Dar, așa cum Alexandru Tomescu nu mi-a smuls admirația singur și a beneficiat de aportul unor muzicieni la fel de talentați – Sânziana Mircea la pian și Ștefan Cazacu la violoncel – nici brânza Aperifrais nu m-a sedus senzorial pe cont propriu, ci acompaniată de Herb Busuioacă de Bohotin, un roze cu un arsenal foarte vast de plăcute agresiuni asupra cavității bucale.

Împreună, aceste două produse au întregit o seară a delectării, a reamintirii unui adevăr simplu al existenței.

Fericirea e și în lucrurile mărunte.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (14)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Din 45 de ediții de Brânzeturi cum se… cuVin, organizate de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro am participat la aproape o treime.

Nu-i mult, dar nici puțin, astfel încât factorul de noutate, mai ales în ceea ce privește informațiile despre arta vinificației, s-a mai estompat.

Cel puțin așa credeam până la acest eveniment, desfășurat în primitorul local Ribs House Craiova, când mi s-a relevat că am greșit amarnic.

Dar ce drag mi-a fost să constat asta!

Acum, mai mult ca niciodată, prezentările fiecărui soi de vin nu au mai venit din partea unor reprezentanți bine pregătiți ai producătorului, ci a unor persoane animate de pasiune pursânge.

Nu știu de când datează cea a Lenuței și lui Narcis, dar a văzut evoluând sub ochii mei, de la știință peste medie într-ale vinului la începere de studii la producție propriei, realizată în cel mai profesionist mod.

E acel miracol al dedicării, la care am mai fost martor în cazul unei cunoștințe care creează vestimentație cu gust, a unei prietene care plăsmuiește căni de lut de o imperfecțiune voită sublimă, a altei prietene care e călătoare înveterată și a ajuns a-i ghida pe alți călători la rândul lor.

Mai pot găsi exemple nenumărate, toate fiind totodată și surse inspirație pentru mine, pentru a-mi continua lupta pentru propriile pasiuni.

Vinurile care le-au prilejuit Lenuței și lui Narcis etalarea unor cunoștințe vaste, dar modest asumate au fost din gama Domeniile Sâmburești, o mai veche cunoștință a bloggerimii din Craiova.

Bineînțeles, au fost împerecheate cu brânzeturi de la Delaco, provocarea perpetuă pentru fiecare participant la degustare fiind a găsi asocierea preferată, fapt nu tocmai lesnicios, deoarece nu sunt rare situațiile când fie vinul, fie brânză îți sunt foarte pe plac, dar interacțiunea lor ba.

În cazul meu, cuplul (iar personificarea are un rost, după cum veți vedea) a fost unul în care cei doi parteneri aveau și lucruri în comun, și mici diferențe – Chardonnay și brânză Havarti.

Chardonnay este o vin recunoscut pentru blândețea și îngăduința sa, un vin care nu vrea să iasă în evidență, însă pe care îl remarci, îl ții minte și la care te întorci.

Cel de la Domeniile Sâmburești este promovat drept Un vin care înțelege femeile. Ca bărbat, o așa declarație mi-a stârnit interesul, dar și ambiția de a stabili dacă nu cumva este o dovadă de aroganță.

Consumându-l, n-am fost edificat (nici nu prea ai cum, hai să recunoaștem), dar nici n-am rămas fără un răspuns.

Iar acest răspuns a reieșit din interacțiunea cu brânză Havarti – Delaco D’Exceptie. Originară din Danemarca, această brânză moale, dar nu molatică, dulceagă, dar nu foarte, un pic acidă, dar fără a fi agresivă, a constituit companionul (sau companioana, după cum vreți să le atribuiți genurile) perfect pentru Chardonnay.

Aciditățile lor s-au îmbinat plăcut pentru limbă, precum micile tachinări dintr-un cuplu.

Niciunul nu avea un gust atât de intens, încât să domine, astfel încât compromisul era ușor de atins.

Până și culorile se asemănau, deși ăsta e un argument care nu e placul internaționaliștilor și adepților corectitudinii politice.

Iar această armonie de cuplu s-a reflectat în ceva ce ne-au mărturisit Lenuța și Narcis.

Relația lor a ieșit întărită din împărtășirea unui pahar de vin.

Mi s-a cerut să prezint în articol ceva inedit învățat în timpul degustării.

Ce v-am spus mai sus e mai important decât toate detaliile despre fenol, despre baricat, despre gustul lemnului în vin pe care ni le-au relatat cei doi experți autodidacți într-ale vinului.

Pentru că, așa cum însuși Narcis ne mărturisea, aventura în lumea vinului de calitate nu i-a scos în cale decât oameni care doresc să se simtă bine.

Așa că, dragi comeseni și colegi bloggeri, să ne revedem și să ne simțim bine încă 45 de ediții de Brânzeturi cum se… cuVin de acum încolo.

Am fost gurmand connaisseur si mi-a placut (2)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

degustare1

Data de 18 februarie s-a incrustat cu senzatii nepieritoare in memoria mea senzoriala.

Am avut din nou privilegiul de a participa la o degustare de vinuri imperecheate cu branza, organizata de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar, delicatesele lichide si solide fiind oferite de data aceasta de Domeniile Vinju Mare si de Delaco, in spatiul oferit de Restaurantul Rex.

Despre cum mi-au fost rasfatate simturile o sa va spun mai pe larg imediat, insa ce vrea sa subliniez este ca, spre deosebire de data trecuta, cand m-am familiarizat cu multe aspecte generale ale artei oenologice, acum am gustat povesti felurite despre istoria vinului din partea locului, particularitati folclorice si, mai ales, anecdote din lumea degustatorilor, o breasla pe care ma incumet s-o numesc preafericita.

Vorbitori despre vin au fost Mirela Gheorghe de la Domeniile Vinju Mare si Nicolae Giugea, pe care multi il stim din politica, dar care si-a manifestat pasiunea pentru profesia de baza intr-un mod foarte simpatic: a intervenit de foarte multe ori cu nerabdarea unui adolescent care are o poveste strasnica de spus si, de fiecare data, chiar asa a si fost. A aflat ce este „cracana” (dati o Tamaioasa si va spun si voua) sau efectele devastatoare ale filoxerei si modul cum altoirea vitei de vie contribuie la combaterea acestui teribil daunator.

Responsabil cu branzeturile a fost acelasi erudit intr-ale gastronomiei Alin Sintimbrean, care nu si-a etalat doar vastele-i cunostinte, ci si arta improvizarii, catalizata de o eroare de ordin logistic.

Dintre combinatiile care s-au straduit sa ne seduca gusturile, cea careia i-am cedat fara putinta de a ma opune a fost Brie au Bleu si Tamaioasa Romaneasca.

degustare3

Brie au Bleu  este o branza cu mucegai albastru frantuzeasca, dar de inspiratie nemteasca (frumoasa ironie, n’est ce pas?), ce face parte parte din familia branzeturilor moderne, aparute dupa 1900. Nu are intensitatea si asprimea unei veritabile branze cu mucegai albastru, dar pastreaza gustul de ciuperci specific branzeturilor Brie.

Tamaioasa Romaneasca este un vin din 2013, medaliat cu argint la premiile de excelenta ale vinului romanesc din 2014, la care se adauga abstracta, dar foarte semnificativa distinctie oferita de mine pentru gustul minunat, pe care specialistii il asemuiesc cu trandafirii sau mai exoticele litchi.

Ce m-a incantat a fost cum cele doua componente si-au unit eforturile pentru a ma pisca de limba. Acesta a fost senzatia care m-a cucerit. O acupunctura delicata, care, desi a intrat in concurs devreme (a fost a doua combinatie), si-a pastrat pozitia de lider fara a fi amenintata de celelalte, remarcabile in felul lor.

Sa tot fie astfel de degustari, ca eu, unul, ma inscriu a priori!

degustare2