Frumoasele cu ochii alungiti

Istoria Japoniei este scrisa preponderent din punct de vedere al barbatilor, al bravilor samurai sau al temutilor ninja, al conducatorilor scelerati sau reformatori, al mestesugarilor sau artistilor.

In o imagine asupra  evolutiei civilizatiei nipone ramane de-a pururi incompleta, daca nu ne aplecam si asupra importantei sexului frumos in cadrul acesteia.

Iar cartea de cultura generala a lui Octavian Simu, intitulata Eternul feminin japonez, este mai mult decat o rascumparare a lacunelor acumulate pana acum, este o aventura pasionanta, o cronica prelunga spusa prin frumosii ochi alungiti ai femeii nipone.

Ipostazele in care o descoperim sunt multiple: zeita, imparateasa, scriitoarea, geisha sau femeia-samurai, nelipsind consideratii asupra contemporaneitatii.

Acest vast material este stapanit de autor cu o lejera eruditie, vizibila chiar si la o frunzarire aleatorie a cartii prin numarul de termeni japonezi, iar aici nu ma refer doar la nume de perioade istorice sau personaje, ci si la cuvinte uzuale si specifice culturii nipone, unii necunoscuti pentru mine pana acum.

Astfel, spre rusinea mea, am aflat ca termenul de „geisha”, cunoscut in toate cele patru colturi ale mapamondului, trebuie neaparat, dar neaparat, separat de „oiran”. Cea dintai este o profesionista a placerii abstracte, a dansului si a muzicii, iar cea de-a doua se apropie de profesia de curtezana pe care o atribuim indeobste geishei.

O sa insist putin asupra sectiunii dedicate scriitoarelor japoneze, ale caror creatii incep cu mult inainte chiar si de faimoasa Murasaki Shikibu si merg pana dupa Al Doilea Razboi Mondial. Pe langa faptul ca ni se ofera astfel o latura a istoriei literaturii japoneze pe nedrept invaluite de obscuritate, avem parte si o perspectiva asupra evolutiei conditiei femeii japoneze, a libertatii de care se bucura sau de a restrictiile la care era supusa, a preocuparilor si viziunii sale asupra lumii.

O istorie fara femei nu se poate, iar cea a Japoniei nu face exceptie.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o istorie vazuta prin ochii alungiti ai frumoaselor din Tara Soarelui Rasare.

 

Un ucigas emerit

Cand un istoric reputat se aventureaza pe taramul alunecos al romanescului, rezultatele variaza. Octavian Simu, un orientalist caruia titulatura de erudit nu ii reflecta intru totul vastele cunostinte, a fost ros de acelasi dor de a insufla viata unor personaje si evenimente pe care le cunoastem din cronici mai degraba aride.

Constient, insa, de propriile-i limitari de romancier, a reusit ca in cartea sa de stiinte umaniste, intitulata Herghelia verde, sa mentina un foarte dificil echilibru intre fictiune si fapte consemnate istoric. Vocea vraciului Sofur este autentica, e expresia unei constiinte care se reliefeaza suficient, incat sa-l putem vizualiza aievea pe acela care a fost martor la ascensiunea, apogeul si sfarsitul lui Timur Lenk.

Osciland intre repulsie si admiratie fata de stapanul sau, naratorul intruchipeaza acea ambivalenta umana care explica existenta marilor odiosi: confruntati cu personalitati coplesitoare, pe care ii ajuta si norocul, ii urmam cu sau fara voia noastra.

Desavarsita cunoastere a materialului istoric ii prilejuieste lui Octavian Simu descrieri minutioase si pitoresti de traditii, decoruri si costume, remarcabil fiind si ca aceasta abundenta de imagini nu ingreuneaza lectura. Ce-i drept, cateodata stilul devine un pic prea didactic si isi pierde savoarea descriptiva, insa astfel de pasaje nu tulbura decat foarte putin realizarea stilistica a intregului.

Epopeea lui Timur Lenk este spectaculoasa, mai ales daca tinem cont ca acest mare conducator de osti a inceput ca un bandit oarecare. Oare o simpla conjunctura favorabila l-a propulsat catre culmile puterii, sau sunt oameni plamaditi dintr-un aluat aparte, meniti a zgudui aceasta lume si de a-si grava numele pe acel monument numit istorie?

Recurenta imagine a piramidelor de tigve, infioratoare in sine, mi-a generat o constatare imbucuratoare: chiar daca m-am nascut intr-o tara saraca, intr-o regiune saraca, intr-un oras sarac, tot mai bine decat sa ma fi nascut intr-un opulent oras din Asia Mica in perioada cand Timur Lenk aparea la portile sale.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o istorie spusa un pic altfel.