Cri, cri, cri, toamnă gri, Anda, să ne mai scrii!

Una dintre cărțile fragedei mele copilării a fost Căluțul cocoșat de P. Ersov, cu ilustrații de N. Kocerghin.

O poveste rusească în versuri, pe care mama era obligată să mi-o citească și mi-o recitească, până i-am învățat versurile pe de rost.

Iar când mama, din oboseală sau șmechereală, mai sărea din ele, interveneam foarte prompt și o puneam să reia cum trebuie.

Care lapte e mai bun? de Anda Simion (pe care o știu de hăt, de când era Șoșea), cu ilustrații de Raisa Bunăiașu (care are paisprezece ani, PAISPREZECE!) și tehnoredactare de Victor Șoșea mi-a transmis exact impresia asta.

Că prichindeii o s-o îndrăgească atât de mult, încât o vor ști pe dinafară, însă părinții tot vor fi obligați să o lectureze cu precizie ritualică în fiecare dimineața, după-amiază sau seară.

Nu că le-ar strica, pentru că, în ciuda stilului copilăros al versurilor, atinge și o meteahnă de care oamenii mari se fac cei mai vinovați – dorul primejdios al comparației și competitivității.

Dar ce mai tura vura, luați de citiți și vă lămuriți!

Cartea se găsește la Librăria Cărturești din Craiova, online pe site-ul celor de la Lizuka Educativ, de pe site-uri de profil (librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro) sau contactând-o pe autoare, prilej cu care puteți primi și o dedicație cu tâlc.

P.S. Sper că Anda nu o să să se oprească aici și că, în spiritul multiubitei corectitudini politice, o să scrie și pentru cei cu intoleranță la lactoză.

Eu, unul, aștept cu mare interes și pohtă Care brânzică e mai bună?.

Pentru adulti, prin copii

Scar1Deoarece ma apuca uneori gustul pentru inedit, le-am cerut prietenilor de la Libris o altfel de carte, una pentru copii, scrisa si editata ca pentru copii.

Am argumente foarte solide pentru acest acces de infantilism: The Scar (scrisa de Charlotte Moundlic si ilustrata de Olivier Tallec) prezinta povestea unui baietel care si-a pierdut mama si modul cum invata sa traiasca in conditiile acestui gol imens. O sarcina insuportabil de grea pentru un adult, daramite pentru un copil si totusi The Scar reda un proces sufletesc ingenios si induiosator.

Nu va spun ce anume, pentru ca revelatia de la final poate fi augmentata de placerea de a descoperi ca, intr-o carte care are atat de putine pagini, incat nici nu sunt numerotate, care e scrisa mare, incat o parcurgi intr-un sfert de ora, poate salasui o intelepciune la fel de pregnanta ca in lucrarile motivationale sau in marile romane.

Ca orice carte care, declarativ, e pentru copii, The Scar are ilustratii. Rolul lor e de a intregi povestea, dar alegerea cromatica ma face sa cred ca functioneaza pe post de emolient cognitiv. Rosul aprins care domina fiecare pagina pare a-ti forta barierele mintii si a lasa ideea sa se strecoare mai usor, asa cum tii deschise usile unui lift, pentru a permite unui pasager intarziat sa isi gaseasca loc inauntru.

The Scar e pentru copii, dar o recomand ardent si adultilor, pentru ca e despre un adevar frumos universal: triumful vietii, nu impotriva mortii, ci in prezenta ei.

Scar2

Multumesc celor de la libraria online Libris pentru un strop de intelepciune pe care merita sa ti-o insusesti la orice varsta.