Musicalul este una dintre instituțiile forte ale Hollywoodului, însă, ambițioși cum îi știm, francezii n-au ezitat niciodată să se ia la trântă cu industria cinematografică de peste ocean. Mai jos sunt trei producții cântătoare din Hexagon.
***
Les demoiselles de Rochefort (1967) – după dulce-amăruiul Les parapluies de Cherbourg, Jacques Demy a realizat o peliculă și mai ambițioasă, cu influențe asumate deschis din marile musicaluri hollywoodiene, adaptând însă structura și psihologia la estetica franțuzească. În orășelul eponim, în ajun de carnaval, poposește o trupă de dansatori, care își pierde rapid protagonistele, spre disperarea celor doi coregrafi și artiști principali. Nu e tragedie, pentru că le găsesc înlocuitoare în două surate gemene (Catherine Deneuve și Francoise Dorleac, chiar surori în realitate), foarte înzestrate într-ale dănțuitului și cântatului. Fiecare dintre ele, ba chiar și mama lor (superb jucată de Danielle Darrieux), caută dragostea, iar fiecare o găsește în felu-i diferit. Colorat, antrenant și deloc siropos, filmul beneficiază și de aporturile interpretative ale lui Michel Piccoli, Jacques Perrin, George Chakiris, aureolat la acea vreme de Oscarul din West Side Story, și Gene Kelly. Da, acela care a cântat în în ploaie și a fost un american la Paris își face simțită prezența și aici. Deși vizibil ridat, mișcările sale au un je ne sais quoi în plus față de ale restului distribuției.
***
Peau d’ane – și aici îi regăsim pe Catherine Deneuve și pe Jacques Perrin ca potențial îndrăgostiți, și tot dirijați de Jacques Demy. Un rege (Jean Marais, impunător la vârsta a doua) are tot ce-și dorește, până îl lovește necazul: soția lui multiubită se stinge și, cu limbă de moarte, îl pune să îi făgăduiască faptul că nu se va recăsători decât cu o femeie cel puțin la fel de frumoasă ca ea. După îndelungi căutări, experții regatului ajung la concluzia că singura care întrunește condițiile e chiar fiica lor (Deneuve). Monarhul e chitit să aplice promisiunea, dar intervine Zână în Lila. Premisa nu e singurul lucru dubios al filmului; pe parcurs mai avem parte de o floare care vorbește, de un măgar care defechează arginți și de o cotoroanță roșcată care scuipă broaște vii. Altminteri, basmul urmează un traseu clasic, oferind costume și decoruri spectaculoase, precum și numere muzicale reușite, dintre care cel mai fermecător este cel al lui Catherine Deneuve în dublă ipostază, gătind niște chec d’amour.
***
Un monstre a Paris – nici filmul de animație nu e un tărâm unde francezii să se sfiit a-i concura pe americani, iar pelicula de față este o dovadă încântătoare. Un tandem buclucaș, format dintr-un șofer de livrări limbut și un proiecționist timid face rele cu niște substanțe prin Jardin des Plantes și dă naștere unui purice gigantic. Creatură e urâtă la înfățișare, dar e blândă și are un glas fermecător, care îi atrage atenșia și simpatia unei cântărețe de cabaret, alături de care ajunge să presteze un duet de succes. Lucrurile nu sunt simple, pentru că fanfaronul Prefect de Paris are de gând să își acopere greșelile din gestionarea inundației orașului printr-o campanie mediatică de capturare a așa-zisului monstru. Realizat cu pasiune de Bibo Bergeron, care a contribuit și la scenariu, filmul are scene de acțiune antrenante și câteva bucăți muzicale seducătoare, care au în prim plan pe Vanessa Paradis, care vădește totodată și surprinzătoare calități vocal-interpretative.
