De curând am întreprins o scurtă, dar bogată incursiune în Țara Hațegului, o parte a județului Hunedoara și a României care e blagslovită cu vestigii care merg de la era trilobiților la vremuri recente, trecând prin Antichitate și Evul Mediu.

Cel care mi-a fost tovarăș de călătorie și călăuză, B., a insistat să facem un popas în satul Petros din comuna Baru Mare ca să vedem ”ceva deosebit”.

Și așa a și fost.

Undeva nu departe de drumul principal care străbate localitatea, dar suficient de ascunsă, încât să nu fie accesibilă întâmplător, se găsește o biserică ortodoxă cu hramul Înălțarea Domnului, pictată pe întregul exterior.

O alegere stilistic-arhitecturală inedită pentru orice parte a României, mai puțin Bucovina, iar cea de aici se distinge și prin ansamblul cromatic care o învăluie.

Dacă acea salbă de capodopere ale umanității e caracterizată de albastrul de Voroneț, la Petros de bază sunt tonuri deschise de portocaliu și verde, pe care am avut privilegiul să le trăiesc senzorial potențate de azuriul unui cer senin.

Nu am găsit informații despre realizarea acestei picturi (autor sau datare), singurul amănunt smuls în treacăt de la un domn care a trebăluit ceva prin curte fiind că, estimativ, ar proveni de acum aproximativ douăzeci de ani.

E limpede că sunt rodul creației aceluiași artist (sau colectiv de artiști), căci stilistica scenelor biblice care compun pictura exterioară a bisericii este unitară.

Însă, iar acesta este cel mai frumos aspect al acestei experiențe, unele dintre ele par a fi mai recente (sau renovate), pe când asupra altora a acționat Timpul.

Timpul, acest dușman implacabil al artei, mai ales când are ocazia să lucreze nemijlocit prin intermediul agenților săi meteorologici.

Norocul meu a fost că am nimerit în preajma bisericii pictate din Petros exact când Timpul și Arta încheiaseră un vremelnic armistițiu, cu rezultate care depășesc simpla sfera a iconografiei religioase.

Acele părți ale picturii murale atinse ușor de trecerea anilor au dobândit nuanțe mai discrete, iar chipurile, o paloare hieratică.

Peste ceva vreme, va fi nevoie de mâna omului pentru a salva aceste picturi de la pieire.

Dar, până atunci, e nevoie de ochiul lui, să le admire așa cum au convenit deocamdată Arta și Timpul.