Deși întrecerea e tot mai acerbă, încă un roman de suspans aspiră să îi aducă autorului titlul de urmaș al Agathei Christie.

Titlu și autor: Crimă la Paris de Matthew Blake

Rezumat: O specialistă în psihologia memoriei din Anglia primește știrea că bunica ei, franțuzoaică, repetă niște afirmații șoante, referitoare la o crimă comisă odinioară, în timpul ocupației naziste a Parisului, în Hotelul Lutetia. Protagonista pornește astfel într-o căutare a adevărului, dar și o reconciliere cu propriul trecut încărcat de traume.

Originalitate – 7

Un astfel de demers de recuperare a amintirilor și de expunere a vulnerabilității lor nu este singular în literatura de suspans (vezi Cartea oglinzilor de Eugen Ovidiu Chirovici). Matthew Blake insistă mult asupra faptului că, de multe ori, memoria noastră este rodul imaginației, proprii sau a altora, care de obicei procedează a ne-o denatura în scopuri funeste. Iar concesiile francezilor în perioada Ocupației sunt expuse fără menajamente, fără aluziile la care recurge Patrick Modiano, bunăoară.

Coerența narațiunii – 7

Acțiunea are noimă în desfășurarea ei, alternanța trecut-prezent funcționează, iar eroina parcurge atât un proces de redescoperire a propriilor origini, ci și o curățire psihică, însă totul decurge lent, fiind secțiuni unde am simțit că autorul nu face decât să se întoarcă la unele lucruri pe care ni le-a mai spus și arătat deja.

Utilizarea mecanismului deus ex machina – 6

Unele dezvăluiri apar cam din senin, iar o confruntare de final se termină nepermis de ușor, dar, per ansamblu, investigația (și piedicile care i se pun) are loc într-un mod uman, nu nepărat strălucit, cum am proceda cei mai mulți dintre noi, dacă am fi în aceeași situație.

Calitatea scriiturii – 7

Nimic spectaculos în această privință, Matthew Blake e la fel de competent, fără a fi strălucit, precum deja mulții confrați din domeniul literaturii de suspans.

Impactul deznodământului – 5

Nu doar că marea revelație e ușor de intuit cu vreo o sută de pagini înainte, iar soluționarea ei este lipsită de dramatism, dar finalul să zicem fericit este exagerat de siropos.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că îmi îngroașă dosarul concursului menit a alege pe urmașul Agathei Christie.