Iaca încă un pretendent la a prelua coroana suspansului de la Agatha Christie:
Titlu și autor: Omul de zăpadă de Jo Nesbo.
Rezumat: Un criminal în serie dn zona orașului Oslo răpește și ucide în mod brutal femei măritate, lăsând de fiecare dată în urmă un om de zăpadă. Detectivul Harry Hole, personaj emblematic al scriitorului, trece de la o pistă la alta, descoperind pe parcurs orori care au debutat cu decenii în urmă.
Originalitate – 6
Criminalii în serie și obsesiile sexuale sunt o constantă a literaturii de suspans scandinave, de la Stieg Larsson încoace. Dacă e ceva prin care acest roman se distinge de multitudinea de cărți similare venite din acea zonă, este că extinde panoplia de personaje și se străduiește să ofere cât mai multe răsturnări de situație.
Coerența narațiunii – 7
Autorul știe cum să-și strunească narațiunea și să te captiveze, dar exact acele deturnări de la un suspect la altul pe care le aminteam mai sus o fac și cam alambicată pe alocuri, mai ales că e îmbibată de problemele psihice ale personajului principal, deja o normă în literatura polițistă contemporană.
Utilizarea mecanismului deus ex machina – 6
Dacă există un deznodământ și o dezvăluire, este pentru că protagonistul are unele străfulgerări de gândire de moment. Natural, până la urmă, fiecare dintre noi are parte de ele, însă problema e următoarea: cu riscul de a părea plin de mine, m-am prins încă de la jumătate cine e făptașul, de ce n-a făcut-o și detectivul acesta despre care curg atâtea laude pe parcursul romanului?
Calitatea scriiturii – 8
Stilul e precis și competent, așa cum ne-am obișnuit din partea literaturii nordice de gen și e de apreciat modul cinematografic, adică intens, al anumitor secvențe.
Impactul deznodământului – 7
Dat fiind că dezlegasem macabra enigmă cu mult înainte de finalul propriu-zis al cărții, revelația în sine nu a mai avut vreun efect semnificativ, deși scenele de final suscită o mică injecție de adrenalină și tensiune.
