Vremurile zbuciumate necesita masuri drastice de escapism, asa ca am gasit de cuviinta sa aleg calea spre relaxare prin intermediul papilelor gustative, participand la deja venerabilul eveniment Branzeturi cu se… cuVin, ajuns la ditamai editia a XVIII-a, si organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro.

Cadrul in care s-a desfasurat aceasta degustare a vinurilor de la Casa de Vinuri Cotnari si a branzeturilor de la Delaco a fost restaurantul Excelsior. Atat de select este localul, incat a generat o provocare noua acestei editii: apreciat fiind de multa lume, era si foarte populat, astfel incat cele doua tabere de blogger-i si invitati, care s-au format ad-hoc, de o parte si de alta a salii, s-a iscat o intrecere in a-i atrage pe vorbitori cu intrebari mai mult mai putin inspirate si pertinente.

Intamplarea si norocul au facut ca tabara de care am apartinut sa il include si pe amicul Narcis, care traieste cu si pentru vinuri si care poarta cu el un bagaj incomensurabil de cunostinte si pasiune. Gratie lui, la capitolul posesie a oenologului George Malutan si a lui Alin Santimbrean am castigat zdrobitor si am mai si aflat felurite informatii, pe care alti colegi de breasla le-au notat constiinciosi, pe cand eu ma delectam ba c-o vorba, ba c-o bucatica de branza, ba c-o inghititura de vin.

Poza asta mi-aduce aminte de triumviratul marilor tenori Placido Domingo, Jose Carreras si Luciano Pavarotti.

Dintre aceste noutati, una mi-a ramas lipita de circumvolutiuni: cand se deschide o sticla de vin, este indicat ca exista chiar si un mod anume de desface capisonul care inveleste gatul sticlei si anume sub buza acesteia, nu doar cat sa scoata la lumina dopul. Motivul este unul de ordin igienic: in special la sticlele cu vinuri care sunt lasate la invechit, exista sanse sa apara si niscaiva mucegai care, la deschiderea incorecta se poate strecura in vin cand este turnat in pahare. Oroare! Oroare!

Pentru ca la degustare am ajuns ostenit dupa o zi de activitati lucrative, atentia mi-a fost capatata de cea mai reconfortanta imperechere (limba noastra-i o comoara, dar aici echivocul ne omoara) de vin si branza, adica Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova si Brie au Bleu.

Vinul este unul cu un nume care ma intoarce la inceputurile mele bahice, pe vremea cand puber fiind, primeam permisiunea de la ai mei sa gust putin, insa in versiunea celor de la Casa de Vinuri Cotnari avem o licoare revigoranta, de o superba culoare galben pai cu reflexe verzui. Cu un gust tamaduitor pentru spiritele obosite, iti strecoara o concentratie de alcool de 12,5% care, in combinatie cu numele ce degraba isca asocieri si controverse – Colocviu la Moscova – pe mine, unul, m-a facut sa-mi imaginez cum am o discutie barbateasca in compania unei sticle si a tatucai Putin:

– Vlad, baiete, ai de gand s-o lasi mai moale cu atacurile cibernetice?

– Cu tezaurul ala ce se mai aude?

– Ce-ai zice sa-i lasi pe Bashar al-Assad si King Jong-un din brate?

Concluzia: e asa buna Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova, ca trebuie consumata cu moderatie.

Brie au Bleu este o mai veche cunostinta a mea, o branza frantuzeasca de inspiratie nemteasca, care nu are intensitatea si asprimea unei veritabile branze cu mucegai albastru, iar acest caracter gustativ moderat a fost intr-o impecabila consonanta cu senzatia racoroasa imprimata de Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova.

In incheiere, ma supun din nou unui exercitiu de concizie si redau trairile senzoriale ale branzei si vinului alese, separat si ingemanate:

Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova – Racoare

Brie au Bleu – Masaj

Grasa de Cotnari – Colocviu la Moscova + Brie au Bleu – Revigorare

Lumina vine de la Rasarit, se spunea pe vremuri, iar acum nu pot decat sa accept marele adevar al acestui dicton: asa frumos straluceste paharul de Grasa de Cotnari, ca ti-e mai mare dragul sa-l privesti.

Multumesc KY Moments – Photography pentru imaginile mestesugit suprinse.