SF Vintage

Daca n-as fi vazut District 9 inainte de a citi Razboi cu salamandrele, poate nu m-as fi gandit sa incadrez cartea lui Karel Capek in categoria SF-ului. Vazand insa ca acest gen si-a depasit barierele impuse de propria denumire si a mers si spre satira sociala, n-am ezitat si i-am lipit romanului eticheta de Science-Fiction.

Care e greu de justificat dupa primele pagini, care au un iz marinaresc a la Herman Melville. Un capitan de vas, caracterizat de bruschetea specifica oamenilor care infrunta valurile, afla din spusele localnicilor de pe o insula din Pacific ca intr-un golf exista niste fiinte subacvatice ciudate, umanoide si reptiliene in acelasi timp. Omul nostru le gaseste, intra in contact cu ele si le da numele de salamandre. Intors in orasul natal, ii dezvalui unui prieten din copilarie, acum influent om de afaceri, secretul existentei acestor creaturi. Spirit ascutit si intreprinzator, businessman-ul prinde ideea din zbor si demareaza o ampla campanie de valorificare a salamandrelor.

Daca pana in acest punct romanul nu are nimic de anvergura, din momentul in care aceste fapturi patrund in viata cotidiana a oamenilor, naratiunea se fragmenteaza si se constituie intr-un iures satiric de nestavilit. La inceput, salamandrele sunt doar animale de povara, apoi sunt specializate si organizate corporatist; invata limba oamenilor si patrund si in servicii; apar miscari de protectie a salamandrelor; apar reactii ale criticilor care prevad un viitor funest omenirii in raport cu reptilele; marile puteri dezbat chestiunea independentei salamandrelor etc.

Punctul forte al cartii este limbajul – cu o suprinzatoare si moderna versatilitate, Karel Capek jongleaza cu registrele, fie stiintific, filosofic sau publicitar. Cheia in care poate fi decodat District 9 este apartheid-ul; in Razboi cu salamandrele, sunt o sumedenie de astfel de chei si pana si un cititor cu spirit de observatie mediu asupra contemporaneitatii poate deslusi, sub crusta literara, elemente decisive ale evolutiei lumii umane in secolul al XX-lea.

Acumularea de energii si tensiuni va duce inevitabil la un conflict intre oameni si salamandre. Avand in vedere ca romanul a fost scris in perioada interbelica, mai precis in 1936, devine aproape infricosator cata putere anticipativa a avut Capek in privinta urmatoarei conflagratii care va zgudui omenirea.

Razboi cu salamandrele este un roman care consolideaza ideea ca, in Science-Fiction, tehnologia este secundara, iar imaginatia are intaietate.

 

Evolutia postcomunista a thriller-ului

district-9-posterDoua precizari: nu o sa ma aplec decat asupra unei subspecii a acestui gen de film, mai precis, asupra thriller-ului de haituiala; asa cum o arata si titlul, nu o sa urmaresc istoria acestui tip de thriller de la originile cinematografiei si pana astazi, pentru ca nu m-am hotarat inca sa imi dau vreun doctorat la Spiru Haret.

The Fugitive. Thriller de urmarire deja clasic, adanc ancorat in realitate, cu efecte speciale cat sa sustina povestea, cu preocupare intensa pentru umanitatea si verosimilul situatiilor si mizand mult pe interpretari de exceptie.

Enemy of the State. Pastreaza multe din caracteristicile predecesorului, mai ales in privinta interpretarilor, dar se concentreaza mai mult pe a aduce la zi evolutia tehnologica si implicatiile sale la nivel de efecte sociale.

Minority Report. Depasim contemporaneitatea si ne deplasam intr-o varianta de viitor, pornind de la o premiza originala. Acum accentul se deplaseaza pe efectele speciale si pe construirea contextului general, adica a lumii futuriste unde se desfasoara actiunea. Interpretarile se pastreaza la un nivel decent, dar nu mai constituie principala atractie.

District 9. Cadrul SF se pastreaza, dar mutatiile in structura narativa si in cea simbolica sunt marcante. Intr-un moment nu indepartat de al nostru, langa un oras mare apare o nava extraterestra, dar nu cu intentii agresive, ci mai degraba esuata. Echipajul ei, format din cateva milioane de fiinte umanoide verzi, gaseste azil in acel oras si ajunge sa formeze un ghetto in toata legea, cu toata mizeria si discriminarea aferente. Ajungem in punctul in care personajul principal, un functionar cu toate trasaturile acestei categorii profesionale, este insarcinat sa evacueze toata aceasta populatie extraterestra. I se intampla ceva si ajunge cel mai haituit om de pe planeta, se aliaza chiar cu un extrapamantean, iar bunul simt ma obliga sa ma opresc aici cu dezvaluirile.

Ceea ce face acest film remarcabil este structura narativa, asemanatoare unui documentar, filmat ca pentru televiziune si presarat cu declaratii de la diverse persoane implicate si modul cum tiparele sistemului de valori (oamenii – buni, alienii – rai) sunt inversate. Alegoria despre apartheid (filmul e realizat in Africa de Sud) e evidenta.

Pe langa aceste trasaturi inovative, filmul pastreaza caracteristicile acumulate pana acum de inaintasii sai. Are actiune antrenanta, cu o bucata consistenta in blood and gore, interpretari bunicele (cu un asterisc in plus pentru actorul principal, Sharlto Copley), dezvoltari de relatii interumane, pardon, inter-specii, superficiale, dar suficiente, si un final care, fir-ar sa fie, ma obliga sa imi refac iar acel top 10 de care v-am mai spus.

District 9 e un semnal imbucurator ca, oricat ne-am fi rafinat gusturile si pretentiile in materie de filme, meseriasii adevarati ai industriei viselor tot mai gasesc resurse sa ne surprinda, sa ne tina in suspans si sa ne incante.