Dacă numărul din titlu vi se pare remarcabil, o să fiți de-a dreptul impresionați când o să aflați că este doar cel al participărilor mele, căci evenimentul Brânzeturi cum se… cuVin a ajuns la cea de-a 60-a ediție în total.

Slavă lui Daniel Botea, absolvent de master Expertizare Viti-Vinicolă și degustător autorizat de brânzeturi (sper să se oprească aici cu acreditările, că nu o să mai am loc de titulatură), care, cu abnegație și obstinație, ne poartă prin fascinanta lume a vinului românesc, permițându-ne să descoperim licori și oameni de toată isprava.

Pentru această ediție aniversară, Daniel a gândit în termeni de reîntoarcere, și a readus printre bloggerii craioveni o cramă cu care avem relații îndelungate, Vinarte, iar ca reprezentant pe însuși acela care a deschis porțile cunoașterii acum șaizeci de degustări, Iustin Urucu.

De-a lungul timpului, cei care au prezentat podgoriile și vinurile au etalat o gamă pitorească și diversă de caractere, având însă în comun dedicarea față de vin și savorile sale.

Iustin Urucu n-a făcut excepție, dar a adus și un imens nivel de cunoaștere a tot ce înseamnă fabricarea vinului.

V-aș putea enumera realizările sale sub forma unui veritabil laudatio, însă o să fiu mai elocvent, invocând modul cum am exploatat conștiinciozitatea unei colege de degustare.

Amica în cauză și-a luat sârguincios notițe, iar eu i le-am cerut cu cinism, ca să îmi reîmprospătez informațiile despre asocierea vin-brânză preferată.

Mi-a trimis tot ce și-a notat, iar documentul era lung cât Magna Carta desfășurată și citită în piețele publice în Anglia Evului Mediu.

Probabil că notițele colegei nu acopereau decât o parte din tot ce ne-a împărtășit Iustin Urucu, mai ales despre combinația care n-a avut rival în ceea ce mă privește.

Vin Desert MagiQ și Gorgonzola Delaco D’Excepție.

Nu știam întru totul ce înseamnă la dolce vita până să îmi las cavitatea bucală invadată de acest ansamblu de arome de intensitatea unui foc de artificii aniversar.

Vinul desert de față este un exemplu rar de eficiență materială sacrificată pentru arta gustului.

Este realizat din struguri botritizați, adică lăsați în mod deliberat în voia unui mucegai nobil.

Dar acesta este doar începutul unui proces puțin spus laborios.

Mucegaiul cu pricină nu binevoiește în fiecare an să participe la această epopee oenologică, iar când o face, nu catacdisește să lucreze asupra tuturor boabelor de Riesling Italian (dolce vita, după cum vă spuneam) în mod uniform, așa că trebuie culese treptat.

Când știu producătorii când vine sorocul fiecărui bob?

Aici se termină știința și de aici începe arta.

Unde mai pui că pentru presare se folosește un teasc manual, iar procesul de maturare durează cinci ani (da, ați citit bine), în butoaie de salcâm.

Poate din toate aceste motive vinul desert MagiQ mi s-a părut atât de dulce.

Am simțit dăruirea cu care a fost făcut.

Brânza Gorgonzola Delaco D’Excepție, rivala italiană (dolce vita, după cum vă spuneam) a Roquefortului, a fost ca un companion fidel, care temperează orice avânt nesăbuit.

Orice senzație de exces de zahăr era anulată de savoarea acestui tip de brânză, excelenta lor conlucrare venind din faptul că ambele au avut nevoie de mult hulitul mucegai.

Mucegai.

Un cuvânt pe care îl destestăm.

Dar la aceaste degustări am învățat că natura e generoasă, chiar și în cele mai puțin glorioase forme ale ei.

O lecție pentru care sunt recunoscător.

Așa cum le sunt și celor de la 12Doișpe pentru găzduire și celor de la Dolce Vita (e coincidență, nu premeditare) pentru hidratarea nu doar necesară unei degustări, ci de-a dreptul esențială pe caniculă.

Credit foto: Daniel Botea, unicul și irepetabilul inițiator al acestor degustări.