Ce este Fantastic Beasts and Where to Find Them?
Incercare nerusinata de a mai stoarce niste bani de la pasionatii de Harry Potter?
Sau placerea de a readuce in atentie un univers care a marcat doua generatii, copiii care au vrut cartile sau filmele si parintii care le-au devorat in secret?
Dupa ce am vazut aceasta ecranizare, as spune ca este si una si alta.
De partea intunecata a acestui demers stau personajele de o superficialitate crasa: Eddie Redmayne face pe un fel de Stephen Hawking umblator, Dan Fogler e grasunelul simpatic de serviciu, de care razi cand e cazul, in rest fiind neimportant, Colin Farrell e dubios pentru ca asa trebuie si enumerarea poate continua. Singura care face exceptie este Samantha Morton, care ilustreaza la randu-i ce am tot spus de-a lungul timpului, ca actorul/actrita mare scoate ceva chiar si dintr-o partitura schematica – in cazul de fata o predicatoare fanatica si sinistra.
Tot aici as plasa si tezismul de subtext al filmului (Nu persecutati minoritatile! Nu traumatizati minorii! Nu starpiti animalele!), pe care nu stiu daca sa-l atribui romanului omonim al lui J. K. Rowling sau apetentei pentru locuri comune a scenaristilor hollywoodieni.
De partea luminoasa gasim efectele speciale reusite, materializate in primul rand in creaturi de tot felul, adorabile si buclucase: preferata mea ramane ornitorincul cleptoman caruia un alt membru al publicului ii spunea „nevastuica”.
Si tot aici se plaseaza actiunea, previzibila cum o fi si cu personaje sablonarde, dar antrenanta si multumitor de putin alterata de momente sentimentale sau puerile.
Tragand linia, rezulta ca magia e la locul ei, te invaluie si iti aplica timp de doua ore o vraja de uitare a cotidianului.
