Exista filme care te anesteziaza inca de la primele cadre si replici, care pompeaza atata maretie in primele imagini, incat esti deja acolo, fara acel proces de acomodare care e necesar chiar si creatiilor foarte bune. The Godfather e un exemplu, cu acele cateva minute care deschid filmul si pe care nici una dintre scenele extraordinare ale trilogiei nu reuseste sa le egaleze.
Inceputul din A Separation are acelasi efect hipnotizant, te anunta inca din start ca ai sa vezi un film extraordinar. Partea si mai tare este ca, indiferent de cat ti-ai ridica stacheta, pelicula scrisa si regizata de Asghar Farhadi e tot timpul peste ea.
Cum? Nu stiu, vere, dar din povestea unei neveste iraniene care isi paraseste sotul pentru ca acesta refuza sa emigreze impreuna cu ea, alegand sa ramana sa aiba grija de tatal suferind de Alzheimer, motiv pentru care angajeaza o femeie nu foarte priceputa, rezulta un iures de rasturnari de situatii care m-a tinut tensionat si fascinat mai ceva decat cele mai mestesugite thriller-e. La fiecare 10 minute mai apare un eveniment, o reactie, o marturisire care da peste cap orice asezare de valori pe care ti-o incropisei pana atunci. Rar mi-a fost dat sa vad un mai echilibrat imn inchinat fiintei umane, cu toate calitatile si scaderile ei ingemanate.
A Separation este puternic ancorat in realitatile societatii iraniene, religia si conditia femeii influenteaza comportamentul personajelor, dar exista si o latura universala, pur umana, datorata scenariului stralucit si interpretarilor pe masura. Peyman Moaadi, Leila Hatami, Sareh Bayat, Shahab Hosseini, Sarina Farhadi, Babak Karimi si toti ceilalti carora le cer iertare pentru ca nu i-am mai mentionat gresesc, exagereaza, mint, se caiesc, se infurie, se induioseaza, se sperie, trec prin tot ceea ce ne face oameni.
Ca un amanunt care arata cat de mult m-a prins aceasta poveste, mi-am dorit pe tot parcursul ei sa vad in intregime parul frumoasei Leila Hatami, iar aceasta dorinta nu mi s-a indeplinit, asa ca imi staruie in minte, la fel ca impresia pe care mi-a facut-o filmul per ansamblu.
In incheiere, o sa descriu A Separation printr-o formula identica – un articol nehotarat si un substantiv comun:
O capodopera.