Să privim pictura! (CXXXIX)

Fata cu mangal

Georges de La Tour a fost maestrul clarobscurului, al jocului luminilor și umbrelor care transformă orice scenă, inclusiv prinderea unui purice într-un moment sublim.

Însă, de regulă, picturile sale sunt mai degrabă hieratice, vizează un mesaj de frumusețe platonică, sustrasă umanității pe care o emană cele ale contemporanului Frans Hals bunăoară.

Nu însă și aceasta, intitulată Fata cu mangal, pe care am regăsit-o în cadrul expoziției dedicate de lui de La Tour de la Muzeul Andre Jacquemart, pe care am evocat-o și în alte rânduri.

Și aici stăpânirea luminii și a efectelor ei picturale este desăvârșită. Acei cărbuni par încinși organic, trezind acea senzație ambivalentă de confort termic, dar și de teamă că, atingându-i, o să suferi.

Însă elementul meu favorit este gestul de a sufla al eroinei.

Respirație este viață, deci și acest tablou o capătă, iar artistul are grijă să nu ratăm acest amănunt, luminând chipul personajului feminin și stabilim o relație diagonală între cele două părți esențiale ale operei.

Mai mult, vagul decolteu care împărtășește lumina emanată de mangal ne inspiră (jocul de cuvinte e deliberat) să ne imaginăm cum pieptul se umflă în actul vital al respirației care alimentează suflul fetei.

Un obiect neînsuflețit de acum sute care palpită de viață chiar și acum.

Un triumf asupra timpului.

Să privim pictura! (CXXXVI)

Încă de când eram mic și descopeream albumele de artă ale mamei, m-a fascinat să compar cele două versiuni ale Trișorului lui Georges de La Tour (cel de treflă și cel de caro).

Le-am dedicat un articol aici.

Nu mici mi-au fost surpriza și plăcerea să descopăr că n-a fost singura sa incursiune pe tărâmul alternanței, că n-a fost singurul joc de acest fel pe care l-a lăsat posterității.

La expoziția pe care am parcurs-o acum câteva luni la Muzeul Jacquemart Andre și care îi era dedicată am descoperit o pereche de tablouri înfățișându-l în aceeași ipostază pe Sfântul Ieronim, protectorul traducătorilor, căci el este cel care a transpus Biblia din ebraică în latină.

Una este cunoscută drept varianta de la Grenoble, cealaltă, de la Stockholm.

Având privilegiul de a le fi văzut împreună m-a pus inevitabil în situația de a găsi toate diferențele posibile.

Poate că nivelul de detaliu nu este la nivelul perechii Trișorilor, însă compensează prin modul cum te impresionează capacitatea lui de La Tour de a reproduce, în ciuda inevitabilelor diferențe, a unor detalii complicate, precum pielea flască a personajului biblic sau barba sa neîngrijită, ambele semne ale ascezei specifice începuturilor creștinismului.

Să privești o pictură este o aventură lăuntrică, una care necesită atenție și deschidere intelectuală.

Să privești două e și mai și.

Sa privim pictura! (XXXI)

800px-La_Tour_Le_Tricheur_Louvre_RF1972-8

Trisorul - asul de romb

Trisorul - asul de trefla

Trisorul - asul de trefla

In secolul XVII, Georges de la Tour punea bazele, poate involuntar, unui exercitiu de spirit de observatie, foarte popular si in zilele noastre.

Pictorul e celebru pentru minunatele sale tablouri in care utilizeaza tehnica clarobscurului si, la un moment dat, veti avea parte si de asa ceva.

Deocamdata, va invit sa examinati fizionomiile personajelor si va las sa va incercati puterile bagarii de seama si sa imi spuneti cate diferente observati intre cele doua imagini. Eu am dibuit vreo 13.