Încă de când eram mic și descopeream albumele de artă ale mamei, m-a fascinat să compar cele două versiuni ale Trișorului lui Georges de La Tour (cel de treflă și cel de caro).

Le-am dedicat un articol aici.

Nu mici mi-au fost surpriza și plăcerea să descopăr că n-a fost singura sa incursiune pe tărâmul alternanței, că n-a fost singurul joc de acest fel pe care l-a lăsat posterității.

La expoziția pe care am parcurs-o acum câteva luni la Muzeul Jacquemart Andre și care îi era dedicată am descoperit o pereche de tablouri înfățișându-l în aceeași ipostază pe Sfântul Ieronim, protectorul traducătorilor, căci el este cel care a transpus Biblia din ebraică în latină.

Una este cunoscută drept varianta de la Grenoble, cealaltă, de la Stockholm.

Având privilegiul de a le fi văzut împreună m-a pus inevitabil în situația de a găsi toate diferențele posibile.

Poate că nivelul de detaliu nu este la nivelul perechii Trișorilor, însă compensează prin modul cum te impresionează capacitatea lui de La Tour de a reproduce, în ciuda inevitabilelor diferențe, a unor detalii complicate, precum pielea flască a personajului biblic sau barba sa neîngrijită, ambele semne ale ascezei specifice începuturilor creștinismului.

Să privești o pictură este o aventură lăuntrică, una care necesită atenție și deschidere intelectuală.

Să privești două e și mai și.